Criza financiara a stimulat mai mult ca niciodata imaginatia antreprenorilor mari sau mici. In incercarea de a supravietui intr-o perioada de grava restrictionare, neajutati de masuri concrete, viabile si reconstructive ale pietei interne, ba mai mult, loviti de autoritati cu o legislatie din ce in ce mai neinspirata, reprezentantii agentilor comerciali au incercat sa implementeze o serie de masuri, mai mult sau mai putin colective, mai mult sau mai putin orignale, de natura a proteja propria cifra de afaceri. Practicile anticoncurentiale, neinventate la acest moment, ci doar mai intens utilizate, au devenit o umbrella de adapost pentru comercianti mari si mici.
Avocat Mihaela Badescu
In luna august 2010 intra in vigoare O.U.G. 75/2010, publicata in M.Of. 459/2010, ordonanta ce modifica Legea concurentei 21/1996, aducand noutati in aria reglementarii juridice a practicilor concurentiale si un plus de competente Consiliului Concurentei.
Noutatea foarte importanta adusa de aceasta modificare a legii concurentei este includerea in sfera faptuitorilor de acte/fapte de natura a deregla echilibrul concurential dat de sistemul natural de reglare al pietei, pe langa agentii comerciali, autoritatile si institutiile administratiei publice centrale si locale, definind categoriile de practici considerate sanctionabile. Prin ordonanta de modificare a Legii 21/1996 se definesc practicile concertate de natura a influenta, destabilize sau restrange mediul concurential din piata sau utilizarea abuziva a unei pozitii dominante de catre o firma, si sunt stabilite masurile ce pot fi adoptate de catre Consiliul Concurentei in diferitele cazuri examinate. Art. 9 din lege enumera actele/faptele anticoncurentiale ale autoritatilor administrative publice centrale si locale ce intra in sfera de interdictie reglementata de lege si da solutia in vederea atacarii acestora. Adevarat, atacarea unor acte ale autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale sau locale in contencios administrativ nu apare ca noutate in legislatia romana, orice persoana care prezinta un interes si a suferit o vatamare de pe urma unui act de acest gen, putand ataca in contencios administrativ si solicita anularea acestuia, intemeindu-se direct pe dispozitiile Legii 554/2004. Plusul adus de reglementarile incluse in O.U.G. 78/2010 se refera doar la expresa trimitere la acte ce afecteaza mediul concurential, ca temei juridic specific.
Trecand insa peste noile reglementari aduse prin modificarile operate in legatura cu Legea concurentei nr. 21/1996, actele si faptele anticoncurentiale au fost constatate in plina dezvoltare, incepand, de exemplu, cu reprezentantii soferilor de taxi si ajungand la practicile marilor companii, precum cele de telefonie mobila, sau cele din domeniul constructiilor, pana la avertizatele practici concertate ale bancilor, aflate intr-o situatie de mare stramtoare legislativa. Elemente ale unor fapte care sa influenteze mediul concurential natural ca pot fi identificate in actiunile de marketing sau media ale foarte multor companii. Exista insa limitari ale calificarilor acestora, nu toate faptele anticoncurentiale fiind incluse intre cele sanctionabile. Unul din elementele constitutive ale faptelor integrate ca anticoncurentiale, este influenta asupra pietei. In acest context, taximetristii, adunati chiar intr-un cartel, insa intr-o proportie mica, n-ar putea fi catalogati ca faptuitori de practici anticoncurentiale, daca acest cartel ar fi fost format din reprezentantii detinatori ai unei cote de piata de 5%, de exemplu, chiar daca acest procent aduna, ca numar efectiv, in Bucuresti, peste 400 de soferi de taxi!
Alta este situatia in cazul marilor companii, asa cum s-a intamplat in cazul jucatorilor principali pe piata de telefonie mobila, care, conform site-ului oficial al Consiliului Concurentei, in anul 2009 au fost investigati, in urma unei plangeri, de practici anticoncurentiale in legatura cu pretul de comercializare al produselor preplatite. Au mai fost si alte situatii in care s-au suspectat abuzuri datorate pozitiei dominante a unor companii, dar situatiile ce pot creea discrepante si dezechilibre in mediul de afaceri, au in general target-uri punctuale. Daca vorbim de piata internationala, probabil ca domeniul cel mai afectat, domeniu care oricum se previzioneaza a deveni cel mai de interes si in cu cel mai mare potential de dezvoltare in viitor, este acela al produselor IT si tot ceea ce ce este legat de internet. Evident, e un domeniu in care ne referim la giganti pentru care concurenta se traduce in cresteri sau scaderi ale cifre de afaceri intraductibile intr-un limbaj uzual. Si nu putine au fost exemplele companiilor amendate la un moment dat pentru practici anticoncurentiale.
Intel si Microsoft au cotizat pentru politici de dumping
Unul din exemplele relevante este gigantul american INTEL, care la nivelul anului 2009 a inregistrat o serie de probleme in sfera concurentei neloiale, fiind amendata cu sume record, atat in SUA, cat si in UE. Nici Microsoft nu a refuzat incercarea castigarii unei mai mari cote de piata prin practici nu tocmai legale, astfel ca in anul 2004 acestia au fost la randu-le amendati pentru abuzul pozitiei de lider.
Modalitatile de manifestare ale practicilor anticoncurentiale sunt in aceste cazuri diferite. Intel a incercat practici concurentiale de indepartare a unui concurent de piata direct, prin determinarea producatorilor de calculatoare sa utilizeze doar produsele sale, pe de-o parte, pe de alta incercand a controla si mentine pozitia sa prin reduceri impuse si o tulburare a pietei prin impunere de preturi in baza unor politici de vanzare neconforme cu legislatia europeana. Intr-o prima faza, Intel si concurentul sau direct au incheiat o tranzactie, se pare insa ca anul 2010, alt an foarte greu din punct de financiar, va aduce noi incercari de “fentare” a adversarului, avand in vedere ca cele doua companii rivale, Intel si AMD, se concentreaza pe cucerirea de cote din piete mai mici, dar care pot aduce pe termen lung beneficii de imagine si deschide noi drumuri. Microsoft si-a utilizat pozitia de lider de piata pentru a impune produsele sale, chiar prin masuri comerciale coercitive. Principalul sau concurent, Google, este insa la acest moment in vizor pentru practici neconcurentiale, avand in vedere ca, pozitionat fiind ca lider al motoarelor de cautare online, Google poate controla pozitiile in care apar in listele de cautare orice companie concurenta.
Rivalitatea dintre cele doua firme se manifesta insa la nivel de produse, Google adoptand o serie de masuri de dumping, ce nu pot fi insa calificate ca act de concurenta neloiala. In incercarile sale de a determina scaderea cotei de piata a lui Microsoft, Google a inceput sa ofere gratuit soft-uri si produse IT similare celor comercializate de rivalul sau, pe care l-a blocat intr-o situatie extreme de dificil de manageriat. Totusi, nefiind comercializare, in sensul clasic de achizitie prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare al produselor, oferirea gratuita a produselor nu poate fi calificata juridic ca practicarea dumping-ului in sens de act de concurenta neloiala, astfel ca in realitate, singura mutare viabila pe care ar avea-o la dispozitie Microsoft ar fi iesirea pe piata cu o contraoferta comparabila, ceea ce din surse media se pare ca se va si intampla.
Juridic, situatia poate comporta discutii, personal insa cred ca o calificare judicioasa duce in mod evident la concluzia ca, ofertele gratuite pot fi campanii perfect legale, ce nu duc la o disturbare a mediului concurential, neimplinind conditiile si elementele constitutive ale acesteia.
Desi mediul online are caracteristici specifice, institutiile internationale care monitorizeaza practicile anticoncurentiale analizeaza problematicile invocate in domeniu prin raportare la legislatia de drept comun. Personal cred ca, in viitor, mediul concurential online va trebui sa capete alte dimensiuni, printr-o adaptare specifica la mobilitatea modelelor de business si anvergura, pe care toata lumea o preconizeaza.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, Nr. 54