Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil, au fost abrogate o serie de norme juridice, unele dintre acestea, norme de drept comun ale unei întregi materii (așa cum e cazul Codului Comercial sau Codului Familiei), altele, norme speciale cu privire la anumite contracte sau operațiuni (așa cum e cazul Legii 16/1994 legea arendării sau al Legii 178/1934 privind contractul de consignație, ca să dăm numai două exemple). Abordarea contractelor s-a realizat însă prin preluarea vechilor reglementări, uneori cu amendamente, nuanțări sau precizări, alteori cu modificări doar la nivel de exprimare sau redare a noțiunilor juridice și nu de substanță sau de conținut.

Avocat  Mihaela Bădescu


Este de reținut faptul că toate contractele au devenit civile, fără a mai exista o linie de demarcație între conținutul comercial și civil al acestora. Foarte importante mai sunt și regulile generale aplicabile contractelor, așa cum sunt dispozițiile referitoare la încheierea, efectele sau modul de încetare a acestora, neexistând reguli speciale cu privire la aceste aspecte, cu foarte mici excepții, dar care nu reprezintă o noutate (ca exemplu, mă voi referi la contractul de locațiune, care are o reglementare specială cu privire la încetarea/continuarea raportului juridic). Au apărut și noțiuni noi, în premieră în legislația română, așa cum e cazul teoriei impreviziunii în contracte și a intervenției instanței în cazul aspectelor nereglementate de părți, sau cazul fiduciei.

Pentru început vă propun analiza comparativă a unui contract destul de des întâlnit în practică, pentru avantajele sale net superioare oricăror alte forme de colaborare: contractul de asociere în participațiune, contract comercial prin excelență, devenit în lumina ultimelor reglementări contract civil, cu aplicabilitate mult mai largă și cu o reglementare mai amănunțită decât până acum.

Reglementat până la 1 octombrie 2011 de Codul comercial, contractul de asociere în participațiune are actualmente sediul materiei în art. 1949-1954 din noul Cod Civil.

Conform noilor reglementări, contractul de asociere în participațiune reprezintă, într-o definiție reformulată, un raport juridic contractual prin intermediul căruia o persoană acordă alteia o participație asupra beneficiului sau pierderilor obținute în urma unei/unor operațiuni întreprinse.

Voi încerca să subliniez deosebirile esențiale față de reglementările Codului comercial, printr-o analiză comparativă, după cum urmează:

Codul comercial permitea ca participația la beneficii și pierderi să fie calculată asupra unor operațiuni sau chiar asupra unei întregi activități, noile reglementări menționează doar operațiuni care, din modul de redactare, rezultă a fi necesar să fie identificate în contract;

Codul comercial impunea ca operațiunile/activitatea să aibă natură comercială, actualmente contractul de asociere se va putea încheia fără a avea importanță operațiunea juridică ce-i face obiectul și fără să aibă importanță dacă părțile fac parte din categoria profesioniștilor sau neprofesioniștilor;

Conform dispozițiilor art. 254 din Codul comercial, părțile nu mai aveau niciun drept de proprietate asupra bunurilor ce reprezentau aport la asociere, rămânând cu dreptul la restituire în natură sau dezdăunare dacă restituirea devenea imposibilă, potrivit noilor reglementări, partea care aduce un bun în asociere rămâne cu drept de proprietate asupra acestuia, dar cu posibilitatea de a stipula prin contract că acestea vor deveni proprietate comună sau că vor trece în proprietatea unuia dintre asociați, răsturnându-se în aceste condiții premisele legale ale contractului. Restituirea în natură către proprietarul inițial, chiar în această ultimă teză, poate fi stipulată în contract, ca modalitate de lichidare a asocierii, la momentul încetării acesteia.

Codul comercial prevedea că terții nu pot avea niciun drept asupra asociației și nicio obligație față de aceasta, art. 1953 din noul Cod Civil nuanțează acest aspect, în sensul că asociații contractează cu terții în nume propriu, dar dacă una din părți acționează în numele asocierii, toate părțile vor fi obligate solidar față de terți cu privire la actele încheiate de oricare dintre ei, iar terțul e obligat față de toți asociații numai în cazul în care asociatul ce a contractat a declarat că acționează pe contul asocierii;

Noul Cod Civil declară inopozabile terților clauzele prin care se limitează răspunderea asociaților față de aceștia, aspect nereglementat în Codul Comercial;

Noul Cod Civil declară nule clauzele prin care se garantează un nivel minim garantat de beneficii pentru unul dintre asociați, regulă de asemenea inexistentă în vechea reglementare.

Celelalte caracteristici ale contractului rămân însă neschimbate. În ambele reglementări asociația în participațiune rămâne o asociere fără personalitate juridică (care nu necesită prin urmare îndeplinirea vreunor formalități de înscriere), constatată printr-un contract, încheiat în vederea probării raportului juridic, în formă scrisă, în privința formulării contractului aplicându-se principiul libertății contractuale a părților, care au dreptul să stabilească toate condițiile contractului, începând cu forma, până la condițiile asocierii și modalitatea de dizolvare/lichidare a acesteia.

Vom continua în numerele următoare cu analiza altor contracte speciale de interes și cu aplicabilitate largă.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, noiembrie 2011