Desi nu o mai putem considera tanara, piata asigurarilor din Romania nu pare a da rezultatele scontate de jucatorii ei. Asta, cu toate ca s-au inregistrat cresteri anuale ale valorilor afacerilor din acest sector de activitate. Cu toate aceste majorari anuale ale cifrelor de afaceri ale asiguratorilor, neobligativitatea unor tipuri de asigurari, poate chiar si neincrederea clientilor au determinat ca rata incasarilor din asigurari, fie ca este vorba de cele de viata sau cele pentru bunuri, sa nu fie cea pe care o asteptau firmele de asigurare. Iar la toate acestea s-a mai adaugat si criza din ultimul an, care a facut ca asigurarile, de orice fel, sa cada din topul prioritatilor de investitie ale romanilor. Am comentat acest subiect cu dna Mihaela Badescu, senior partner la Casa de avocatura "Cladoveanu, Badescu & Asociatii".


Finante si Afaceri: Dna avocat, cu cate spete privind asigurarile v-ati confruntat in ultimii ani?
Mihaela Badescu: Domeniul asigurarilor nu are o reprezentare extrem de pregnanta in harta litigiilor aflate pe rolul instantelor. Vorbesc aici de asigurarile facultative, caci ponderea litigiilor avand ca obiect asigurarile este majoritara cu privire la cele obligatorii. Iar dintre cele obligatorii, prezente sunt cele ce au ca obiect asigurarile de bunuri. Si aici trebuie sa fac o precizare, referintele de mai sus se refera la acele litigii in care parti sunt asiguratorul si asiguratul, caci, daca vorbim si de actiunile in regres, s-ar putea ca ordinea sa se schimbe. Din pacate, nu am in posesie date si statistici oficiale, am expus doar rezultatul unor constatari personale, extrase din portofoliul propriu de litigii pe aceasta tema sau din cele constatate chiar in instante.

Finante si Afaceri: Criza economico-financiara a lovit in mai toate sectoarele de activitate, deci si in asiguratori si asigurati. Cu exceptia asigurarilor obligatorii tip RCA, cetatenii au cam renuntat sa cheltuiasca in acest domeniu.
Mihaela Badescu: Bineinteles ca in ultima perioada criza generala a atins si acest domeniu, pana la urma, incheierea unei polite de asigurare de viata sau aceea incheiata in vederea asigurarii unei sume destinate studiilor copiilor sau alte asigurari facultative de acest gen sunt doar... cheltuieli voluptorii! Primele cheltuieli taiate de pe lista bugetelor cu probleme au fost cele care nu erau necesare traiului zilnic sau unor componente de natura a asigura indirect supravietuirea financiara in aceasta perioada. Si cum asigurarile de tipul celor mai sus enumerate nu au fost niciodata asimilate unor investitii pe termen lung, ci de cele mai multe ori unor cheltuieli realizate in vederea preintampinarii unor evenimente nefaste – dar care s-ar putea sa nu se intample –, asiguratul a renuntat sa mai plateasca “protectia” acordata de polita de asigurare, preferand sa consume resursele in directii mai palpabile.

Finante si Afaceri: Desigur, la noi, notiunea de asigurare, fie ca este de viata, fie ca este pentru sanatate sau pentru anumite bunuri, este inca un neologism, adica abia am introdus in limbaj acest produs, care in tarile civilizate se utilizeaza curent. 
Mihaela Badescu: Adevarul este ca in Romania se gaseste o piata tanara si cu o lipsa de experienta si educatie a potentialului consumator de asigurari. Este o situatie diferita, in ceea ce priveste atat procentajul de asigurati, cat si harta litigiilor in domeniul asigurarilor, in America, de exemplu, avandu-se in vedere ca majoritatea americanilor au o asigurare de viata!
Nu vorbim aici de lacune educationale in privinta asigurarilor de masini - altele decat RCA-ul, care, probabil, si asiguratorii ne pot confirma acest lucru, au o prezenta notabila –, vorbim de asigurarea unor riscuri pe care romanii s-au obisnuit sa le ignore! Nici nu exista insa modalitate directa de informare in masa. Asigurarile se vand prin agenti de vanzari, care isi prezinta portofoliul om-la-om, pe baza de recomandari, conditii in care semnificatia reala a asigurarii nu este perceputa nici pe departe la o amploare care sa permita educarea potentialului de piata. Ma voi limita insa doar la aceste aspecte, lasand specialistii in domeniu sa cerceteze si sa traga niste concluzii mai avizate decat cele pe care le-as putea extrage eu!

Finante si Afaceri: Abordarea unor asemenea produse nu este inca la asteptarile asiguratorilor si, pentru ca ofertele sunt de cele mai multe ori inteligibile pentru toti clientii, nu lasa posibilitatea negocierii, sau se dovedesc prea stufoase, generand o oarecare neincredere. Cum comentati? 
Mihaela Badescu: In ceea ce priveste tipologia contractuala in acest domeniu, avem de-a face cu niste contracte aleatorii, clasice. Contractele aleatorii sunt acele conventii in care obtinerea de profit sau pierdere este incerta pentru toate partile implicate – sau doar pentru unele!

Pentru a reduce la o explicatie simplista, in cazul in care riscul asigurat se intampla, pierde asiguratorul, daca nu se intampla, pierde asiguratul. In esenta, la momentul incheierii contractului, cuantificarea profitabilitatii sau neprofitabilitatii contractului nu poate fi realizata in privinta niciuneia dintre partile semnatare. Bineinteles, nu doar caracterul aleatoriu este definitoriu acestor contracte, clasificarea lor se poate detalia: aveam de-a face cu niste contracte consensuale, sinalagmatice, cu titlu oneros, generatoare de drepturi de creanta, cu existenta de sine statatoare, de adeziune. Fara a intra in teoria juridica a acestor clasificari, voi mentiona ca al doilea caracter ce ar putea fi de interes este acela ca e un contract “de adeziune”, cu alte cuvinte intr-o forma impusa de catre asigurator, pe care asiguratul il accepta  sau nu! Nu am reusit pana in acest moment sa stabilesc, intr-o modalitate care sa se apropie de certitudine, daca incadrarea asigurarii in aceasta categorie a fost de natura a aduce beneficii sau nu; nu stiu daca deschiderea unor canale de negociere asupra acestor contracte ar aduce un plus, fie in ceea ce priveste cooptarea de noi clienti, fie in ceea ce priveste o mai buna adaptabilitate a clauzelor contractuale! Legea 136/1995, legea cadru, care pana in acest moment nu pot spune ca a suferit modificari foarte multe, a permis inca de la inceput reglementarea raportului juridic dintre asigurat si asigurator prin intermediul contractului de asigurare, fara a impune clauzele contractuale, decat prin trasarea unor limite legale, ba chiar lasand deschisa calea alegerii formei de reglementare in cadrul contractului anumitor aspecte expres prevazute.

Probabil ca lipsa unor schimbari spectaculoase si major principiale in domeniu si evolutia aproape lineara pe tronsonul, mai ales, al asigurarilor facultative au fost de natura a permite impunerea contractului de asigurare ca si contract de adeziune. Actualmente, asigurarile se vand sub forma unor “produse” ofertate de catre asigurator sub marca unor retete proprii. Nu e acest fapt specific tarii noastre, e o practica internationala, si nici nu spun ca acest lucru reprezinta neaparat un aspect negativ, spun doar ca aceasta modalitate de prezentare este premisa fixa de la care porneste aceasta caracteristica a contractului de asigurare.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, Nr. 46