Abia la finele lui 2009 s-au vazut si comentarii ale specialistilor in domeniul fiscal, interpretarea normelor in cauza facandu-se insa mai mult la nivel tehnic. Am colectat o serie de opinii si calificari ale acestei noi reglementari si pro, si contra. S-a spus, pe de-o parte, ca impozitul anticipat ar fi o creditare fara dobanda, o prefinantare a bugetului de stat, chestiune incontestabila si clar in avantajul acestuia. S-au identificat insa, pe de alta parte, chiar si “avantaje” ale acestei reglementari: firmele isi vor putea calcula cash-flow-ul pe perioade scurte, avand in vedere ca in 2010 impozitul e calculat pe baza profitului din 2009 si platit trimestrial, dar vor avea si predictibilitate in ce priveste bugetul anual de plati.

Ce nu te omoara, te intareste 

Trecand peste ceea ce am receptat ca si opinii, citind in revistele de specialitate, problema introducerii impozitului pe profit cu plata anticipata pentru societatile comerciale, in acest moment specific din punct de vedere economic, personal, imi pare a fi o foarte mare eroare, iar consecintele ar putea fi chiar inverse celor ce se asteapta. Experienta negativa a impozitului forfetar ar fi trebuit sa dea o imagine de ansamblu asupra acestui gen de masuri fiscale. Astfel, la introducerea impozitului forfetar – care a presupus introducerea impozitului minim – s-a presupus si a fost de asteptat ca bugetul sa aiba cresteri ale incasarilor, urmand a colecta taxa pe profit inclusiv de la acele societati comerciale care neavand profit/activitate, in mod normal, nu ar fi platit nimic. Iar numarul societatilor comerciale fara activitate sau care nu inregistreaza profit sunt numeroase. Reactia proprietarilor acestor firme fara profit/activitate a fost prompta si cu rezultate de natura a rasturna predictiile Guvernului: firmele au fost suspendate sau inchise! Doar ca impozitul forfetar, desi total ineficient, inca nu mi s-a parut o reglementare atat de iesita din logica fiscala a unei perioade in care masurile de sustenanta a societatilor comerciale, cele care ar trebui sa fie motorasul menit a ne impinge din aceasta gaura neagra, trebuiau sa predomine! Din pacate, impozitul anticipat a ajuns peste pragul erorilor admise! Iar eroarea in aceasta situatie vine in primul rand din ignorarea cu desavarsire a faptului ca o politica fiscala impovaratoare pentru firme nu e nici pe departe de natura a ajuta economia romaneasca sa iasa din criza financiara. In toate tarile afectate de criza economica, autoritatile au incercat sa “inventeze” masuri de natura a ajuta factorii aducatori de venituri la bugetul de stat, nu numai sa supravietuiasca, dar si sa se dezvolte, sa le dea avant si putere sa creeze valoare adaugata. Sunt foarte de acord cu faptul ca partea pozitiva a crizei financiare mondiale a avut ca prim efect benefic un fel de selectie naturala a afacerilor solide de cele fara baze corect structurate si conduse de manageri conjuncturali! Sunt perfect de acord cu faptul ca, in cazul celor din urma, orice fel de protectie nu ar face altceva decat sa adanceasca pierderile, tocmai din acest motiv, introducerea impozitului minim nu mi s-a parut o idée atat de rea; a avut ca rezultat pozitiv faptul ca numarul firmelor care nu fac altceva decat sa ingreuneze activitatea registrelor comertului sau ale finantelor publice sa se fi autoeliminat, macar temporar. Asta insa nu inseamna ca trebuie sa verificam structura solida a afacerilor din piata, lovind in fiecare cu toata puterea, pe sistemul “ce nu te omoara, te intareste”.

 

Incasarile la buget, mai mici in 2010  

Cred ca este evident ca 2010 nu va trece pragul crizei financiare, deci va fi tot un an in care piata economica, in general, va scadea, cu foarte mici exceptii. Ceea ce inseamna ca, in mod cert, majoritatea firmelor vor plati in avans sume mai mari sau chiar mult mai mari fata de performantele lor financiare. Creditarea bugetului de stat prin plata acestor sume devine o chestiune secundara fata de faptul ca, desi prefinantat in 2010, bugetul de stat va saraci in 2011. In circumstantele economice existente inainte de 2008, introducerea unui impozit anticipat ar fi fost o masura - sa zicem - neutra, firmele platind oricum impozit pe profit trimestrial, doar ca in contextul permanentei cresteri nu ar fi facut decat sa plateasca impozit mai mic pe anul in curs, urmand a-l reglementa in anul fiscal urmator. In situatia prezenta, plata unui impozit calculat la un impozit anterior, mai mare in majoritatea cazurilor decat cel ce va fi realizat, va avea ca efect pe de-o parte nedezvoltarea firmelor, care, in loc sa utilizeze eventualul exces financiar sau rezervele existente in vederea reinvestirii, vor plati impozit nedatorat, iar pe de alta parte scaderea dramatica a incasarilor la buget in 2011, cand impozitul in exces – ce nu va fi niciodata returnat fizic firmelor platitoare – va fi compensat cu impozitul anticipat aferent acelui an, si acela, in foarte multe cazuri, la nivel minim. Una dintre putinele masuri realmente proactive in vederea depasirii crizei financiare, scutirea de impozit a profitului reinvestit, reglementare introdusa prin art. 32 din Legea 329/2009, a ramas practic fara efect, avand in vedere ca, dupa introducerea impozitului anticipat, fimele vor beneficia de eventuala reducere la momentul regularizarii! In acest fel, se va plati impozit nu numai pentru un profit care nu a fost realizat, dar si pentru acel profit pentru care, conform dispozitiilor enuntate, ar trebui sa se beneficieze de scutire!

 

Nu stiu daca 2011 va insemna un an ascendent din punct de vedere economic; in 2009 speram ca 2010 va aduce vesti bune, dar nu prea pare sa fie asa! Ce este insa cert e faptul ca 2011 va gasi bugetul statului vlaguit. Guvernantii vor avea nevoie de un set nou de masuri fiscale, care, mergand pe aceeasi logica, vor fi la fel de nesustenante. Firmele care vor reusi sa se mentina pe piata isi vor adopta propriile politici fiscale, iar economia subterana se va dezvolta, asa cum ar fi trebuit sa se dezvolte ecomonia declarata. Somajul e foarte ridicat si va mai creste, iar acest ritm de incarcare a sistemului fiscal va duce la imposibilitatea pietei de a mai absorbi noi angajati.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, Nr. 49