Data aparitiei: 05.09.2011
Trustul este considerat in peisajul juridic international ca o institutie unica, iar importanta sa este subliniata de Conventia de la Haga privind legea aplicabila trusturilor.
Pornindu-se de la avantajele prezentate de institutia trustului sau fiduciei pentru organizarea patrimoniului, s-a propus introducerea acesteia si in Codul civil român. Trustul (fiducia) cunoaste o aplicare foarte larga in sistemul de drept anglo-saxon, fiind deja receptata in dreptul continental in unele sisteme juridice nationale (de exemplu, Franta, Elvetia, Luxemburg). Institutia trustului preluata in Proiectul Codului civil sub denumirea de fiducie a fost in mod corespunzator adaptata in raport cu celelalte institutii juridice nationale. In noua reglementare s-a urmarit, in principal, evitarea utilizarii fiduciei in scopuri ilicite, cu referire speciala la spalarea banilor si la evaziunea fiscala, drept pentru care modelul urmat a fost cel al legii franceze
Ce reprezinta cu adevarat fiducia sau trustul? Spre exemplu, o societate comerciala reglementata prin legi speciale, cum ar fi cea din domeniul financiar-bancar sau de asigurari, daca va dori sa dezvolte si sa finanteze o afacere sub controlul sau,va trebui sa recurga la constituirea unei societati subsidiare ceea ce va implica o serie de costuri mari (autorizarea prealabila din partea autoritatii de reglementare, capital social obligatoriu care poate fi peste necesarul de finantare a afacerii, elaborarea documentelor societare). In schimb, daca societatea comerciala va recurge la un contract fiduciar, costurile vor fi diminuate semnificativ.
Avocat Mihaela Badescu
Conform art. 773 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, asa cum a fost modificat de Legea 71/2011,
„Fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.”
Operatiunea juridica in sine nu e o noutate absoluta, ea fiind enumerata pâna acum, sub sintagma “activitati fiduciare”, cu o reglementare de fond enumerativa si limitata, ca una dintre activitatile intrate in sfera de competenta a avocatilor, prin art. 3 din Legea 51/1995; ceea ce reprezinta insa o noutate, este definirea legala si reglementarea acesteia ca operatiune derulabila in cadrul unui raport juridic explicit. Evident, nou reglementata operatiune juridica, reprezinta un conglomerat de drepturi si obligatii patrimoniale, derulate de asta data intr-un cadru legal consistent. O operatiune complexa, din care se pot face venituri, uneori importante, si care nu decurg doar din eventuala largire sau valorificare a masei fiduciare insasi, ci din insasi raportul juridic, global, materializat in contractul de fiducie. Daca activitatile fiduciare au, in ceea ce priveste exercitarea lor de catre avocati, o maniera clara de reglementare fiscala, având in vedere si faptul ca „activitatile fiduciare” asa cum au fost date pâna acum in competenta avocatilor de Legea 51/1995 sunt limitate si doar razant comparabile cu reglementarea data fiduciei de noul Cod civil, fiind impozabila ca orice alta activitate derulata de avocat, extinderea notiunii, prin definirea clara a raportului juridic, a partilor posibil implicate, a activitatilor efective, a obiectului si scopului unui astfel de raport juridic, a dus evident la necesitatea definirii modului in care veniturile obtinute din astfel de contracte, vor fi impozitate de catre stat.
In acest context, Proiectul de Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificarea si completarea OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, vine in intâmpinarea momentului in care noul cod civil va intra in vigoare, aducând o serie de reglementari menite a stabili cadrul fiscal al contractelor de fiducie, mai ales cu privire la obligatiile fiscale ale fiduciarului, acesta reprezentând in realitate noua categorie de contribuabil.
Proiectul de modificare al Codului fiscal face o regelementare defalcata, pe categorie de raport juridic complementar din cadrul contractului de fiducie. In acest sens se reglementeaza modalitatea de impunere a fiecarui venit, obtinut din fiecare operatiune efectiva realizata intre partile contractului de fiducie, incepându-se cu reglementarea calificarii juridice a transferului masei fiduciare, ca prima etapa a contractului de fiducie, si introducerea acesteia in categoria veniturilor impozabile in anumite conditii – transfer de masa fiduciara intre fiduciar rezident catre beneficiar nerezident - sau excluderea sa din categoria veniturilor impozabile - asa cum e situatia transferului de masa fiduciara de catre un fiduciar rezident catre un beneficiar nerezident, daca acesta cumuleaza si calitatea de constituitor, asa cum nu este impozabil transferul masei fiduciare de la constituitor la fiduciar.
Reglementarile fiscale pentru fiducie
Veniturile fiduciarilor, asa cum era de altfel si normal, sunt supuse impozitarii conform categoriei de venit la care se incadreaza. Daca fiduciarul este un avocat, impozitarea se va face, evident, conform regulilor de impozitare ale veniturilor din activitati independente.
Probabil ca reglementarea fiscala a activitatilor fiduciare, conform noii reglementari date acestei operatiuni de catre viitorul Cod civil e una dintre acele dispozitii ce au decurs destul de clar din insasi defalcarea pe categorii a fiduciei. Singurul aspect pe care l-as reprosa reglementarii fiscale a veniturilor realizate in cadrul contractului de fiducie, este faptul ca pierderile fiscale inregistrate din administrarea masei patrimoniale sunt nedeductibile la momentul stabilirii bazei de impozitare a beneficiarului persoana fizica, in momentul transferului patrimoniului catre acesta. Amanunte legate de incompatibilitati ale regulilor fiscale nou institutite cu privire la fiducie vor putea sa mai iasa la iveala in practica, de principiu insa, reglementarile se muleaza pe caracteristicile contractului analizat.
Burta:
Ca opinie personala, cred ca introducerea unei reglementari legale a contractului de fiducie era necesara, având in vedere ca, desi la acest moment, datorita greutatii de intelegere a notiunii in sine, inca nu au fost descoperite beneficiile acestui gen de contract, va deveni pentru multa lume, extrem de atractiv in viitor, astfel ca nu numai reglementarea juridica in sine era necesara, ci si reglementarea fiscala.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, septembrie 2011
Pornindu-se de la avantajele prezentate de institutia trustului sau fiduciei pentru organizarea patrimoniului, s-a propus introducerea acesteia si in Codul civil român. Trustul (fiducia) cunoaste o aplicare foarte larga in sistemul de drept anglo-saxon, fiind deja receptata in dreptul continental in unele sisteme juridice nationale (de exemplu, Franta, Elvetia, Luxemburg). Institutia trustului preluata in Proiectul Codului civil sub denumirea de fiducie a fost in mod corespunzator adaptata in raport cu celelalte institutii juridice nationale. In noua reglementare s-a urmarit, in principal, evitarea utilizarii fiduciei in scopuri ilicite, cu referire speciala la spalarea banilor si la evaziunea fiscala, drept pentru care modelul urmat a fost cel al legii franceze
Ce reprezinta cu adevarat fiducia sau trustul? Spre exemplu, o societate comerciala reglementata prin legi speciale, cum ar fi cea din domeniul financiar-bancar sau de asigurari, daca va dori sa dezvolte si sa finanteze o afacere sub controlul sau,va trebui sa recurga la constituirea unei societati subsidiare ceea ce va implica o serie de costuri mari (autorizarea prealabila din partea autoritatii de reglementare, capital social obligatoriu care poate fi peste necesarul de finantare a afacerii, elaborarea documentelor societare). In schimb, daca societatea comerciala va recurge la un contract fiduciar, costurile vor fi diminuate semnificativ.
Avocat Mihaela Badescu
Conform art. 773 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, asa cum a fost modificat de Legea 71/2011,
„Fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.”
Operatiunea juridica in sine nu e o noutate absoluta, ea fiind enumerata pâna acum, sub sintagma “activitati fiduciare”, cu o reglementare de fond enumerativa si limitata, ca una dintre activitatile intrate in sfera de competenta a avocatilor, prin art. 3 din Legea 51/1995; ceea ce reprezinta insa o noutate, este definirea legala si reglementarea acesteia ca operatiune derulabila in cadrul unui raport juridic explicit. Evident, nou reglementata operatiune juridica, reprezinta un conglomerat de drepturi si obligatii patrimoniale, derulate de asta data intr-un cadru legal consistent. O operatiune complexa, din care se pot face venituri, uneori importante, si care nu decurg doar din eventuala largire sau valorificare a masei fiduciare insasi, ci din insasi raportul juridic, global, materializat in contractul de fiducie. Daca activitatile fiduciare au, in ceea ce priveste exercitarea lor de catre avocati, o maniera clara de reglementare fiscala, având in vedere si faptul ca „activitatile fiduciare” asa cum au fost date pâna acum in competenta avocatilor de Legea 51/1995 sunt limitate si doar razant comparabile cu reglementarea data fiduciei de noul Cod civil, fiind impozabila ca orice alta activitate derulata de avocat, extinderea notiunii, prin definirea clara a raportului juridic, a partilor posibil implicate, a activitatilor efective, a obiectului si scopului unui astfel de raport juridic, a dus evident la necesitatea definirii modului in care veniturile obtinute din astfel de contracte, vor fi impozitate de catre stat.
In acest context, Proiectul de Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificarea si completarea OUG nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale, vine in intâmpinarea momentului in care noul cod civil va intra in vigoare, aducând o serie de reglementari menite a stabili cadrul fiscal al contractelor de fiducie, mai ales cu privire la obligatiile fiscale ale fiduciarului, acesta reprezentând in realitate noua categorie de contribuabil.
Proiectul de modificare al Codului fiscal face o regelementare defalcata, pe categorie de raport juridic complementar din cadrul contractului de fiducie. In acest sens se reglementeaza modalitatea de impunere a fiecarui venit, obtinut din fiecare operatiune efectiva realizata intre partile contractului de fiducie, incepându-se cu reglementarea calificarii juridice a transferului masei fiduciare, ca prima etapa a contractului de fiducie, si introducerea acesteia in categoria veniturilor impozabile in anumite conditii – transfer de masa fiduciara intre fiduciar rezident catre beneficiar nerezident - sau excluderea sa din categoria veniturilor impozabile - asa cum e situatia transferului de masa fiduciara de catre un fiduciar rezident catre un beneficiar nerezident, daca acesta cumuleaza si calitatea de constituitor, asa cum nu este impozabil transferul masei fiduciare de la constituitor la fiduciar.
Reglementarile fiscale pentru fiducie
Veniturile fiduciarilor, asa cum era de altfel si normal, sunt supuse impozitarii conform categoriei de venit la care se incadreaza. Daca fiduciarul este un avocat, impozitarea se va face, evident, conform regulilor de impozitare ale veniturilor din activitati independente.
Probabil ca reglementarea fiscala a activitatilor fiduciare, conform noii reglementari date acestei operatiuni de catre viitorul Cod civil e una dintre acele dispozitii ce au decurs destul de clar din insasi defalcarea pe categorii a fiduciei. Singurul aspect pe care l-as reprosa reglementarii fiscale a veniturilor realizate in cadrul contractului de fiducie, este faptul ca pierderile fiscale inregistrate din administrarea masei patrimoniale sunt nedeductibile la momentul stabilirii bazei de impozitare a beneficiarului persoana fizica, in momentul transferului patrimoniului catre acesta. Amanunte legate de incompatibilitati ale regulilor fiscale nou institutite cu privire la fiducie vor putea sa mai iasa la iveala in practica, de principiu insa, reglementarile se muleaza pe caracteristicile contractului analizat.
Burta:
Ca opinie personala, cred ca introducerea unei reglementari legale a contractului de fiducie era necesara, având in vedere ca, desi la acest moment, datorita greutatii de intelegere a notiunii in sine, inca nu au fost descoperite beneficiile acestui gen de contract, va deveni pentru multa lume, extrem de atractiv in viitor, astfel ca nu numai reglementarea juridica in sine era necesara, ci si reglementarea fiscala.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, septembrie 2011