Data aparitiei: 04.02.2011
Fiscalitatea, principalul bau-bau pentru investitorii straini
Din datele oficiale prezentate de BNR, rezulta ca nivelul investitiilor straine directe a scazut in primele unsprezece luni ale anului trecut cu peste 25% fata de 2009 si cu peste 50 % fata de 2008. Statistici de natura a demoraliza, dar si de a surprinde ostilitatea mediului de afaceri romanesc.
De ce aceste scaderi dramatice? Criza financiara nu detine excluvitatea in ceea ce priveste inregistrarea scaderilor si in aceasta sfera, Romania confruntandu-se cu o serie de probleme nerezolvate de foarte multa vreme. Incercarile disperate de a remedia situatia economica au dus insa, pe de o parte la inlaturarea din lista prioritatilor a unor problematici de mult identificate, mult discutate, niciodata rezolvate, pe de alta parte au dus la degringolada legislativa accentuata pe fondul incapacitatii identificarii unor solutii viabile. De aici, o serie de masuri adoptate spre “testare”, o serie de masuri insuficient corelate cu realitatile Romaniei si superficial analizate in ceea ce priveste efectul asupra parametrilor economici reali, masurabili si efectivi.
Avocat Mihaela Badescu
S-au realizat tot felul de studii si s-au identificat o serie de masuri ce ar putea “ademeni” investitiile straine in Romania. S-au scris proiecte, s-au facut seminarii si conferinte, s-au comunicat solutii. Aparent acceptate si aprobate, niciuna din aceste solutii nu s-a aplicat in mod judicios, astfel ca, la acest moment problemele identificate continua sa existe, unele dintre ele, din pacate, chiar intr-o forma acutizata, sau si mai rau, cronicizata.
Segmentul legislatiei este evident principalul obstacol, reprezentand nu o bariera in calea investitorului strain, ci adevarate fortificatii edificate in stil medieval, penetrabile numai dupa consumarea unei mari cantitati de resurse. Hatisurile legislative de natura a frana initiativele investitionale ale strainilor, au diferite arii de actiune, astfel ca in derularea procesului de decizie piedicile intalnite sunt graduale si cu elemente ... tentaculare.
Codul fiscal, de nedescifrat
Bineinteles ca una dintre piesele majore ce este luata in calcul de catre investitorii straini inca din fazele premergatoare, este fiscalitatea. Legislatia fiscala este probabil lider in instabilitate, avand in vedere ca atat codul fiscal, cat si codul de procedura fiscala, au cunoscut chiar mai mult de o modificare pe an. Toate taxele si impozitele au suferit ajustari, daca nu ajustari procentuale, atunci ajustari de calcul, de baza de impozitare, de deductibilitate etc. Caracterul fluctuant a dus la imposibilitatea predictibilitatii evolutiei financiare, ori o afacere de succes este una pe care o poti controla si o poti planifica pana in cele mai mici amanunte, baza insa consta in planificarea mai ales a cheltuielilor. Impredictibilitatea a dus la crearea unei imagini de piata nesecurizata, “un amanunt” de natura a descuraja multe din intentii sau chiar tentative.
Mai mult decat instabila, fiscalitatea a devenit in ultima perioada si suficient de elaborata cat sa intre in competitie si sa fie cumva descalificata de politicile fiscale ale vecinilor nostri: Bulgaria, Ungaria, Cehia. Nu vorbim doar de procentele aplicate cu titlu de impozite similare, ci de totalul impozitelor colectate si de trendul perceput de investitorii straini, avand in vedere ca in tarile vecine s-au inregistrat in ultima perioada scaderi ale acestora, iar in Romania cresteri, cel mult stagnari, astfel ca per total fiscalitatea autohtona in cumul efectiv total e mai mare si fara niciun semnal de scadere.
Legislatia muncii, bat-o vina!
Un alt aspect cu mare impact negativ asupra investitorilor straini, este legislatia muncii. Destul de neclara, destul de inflexibila, destul de aplecata spre o protectie nesanatoasa a angajatului, mult controversatul cod al muncii inca nu a ajuns la o forma care sa confere echitate raporturilor de munca. Toate proiectele discutate pana in prezent au fost amendate si modificate, si apoi din nou respinse, vorbind astfel despre o legislatie a muncii adaptata doar principial si aproape unilateral Constitutiei, privita cu mare condescendenta prin ochii angajatului, si cu unghiuri fixe din partea angajatorului. Problematica legislatiei muncii a fost si ea destul de dezbatuta, iar mediul de afaceri romanesc a fost cel care, confruntat zi de zi cu problematicile in cauza, a preferat sa gaseasca solutii alternative, la momentu la care s-a constatat ca legal nu se face nimic. Nu la fel se poate pune problema insa si de catre investitorul strain, care vine cu un bagaj de principii simple, dobandite pe scheletul altor legislatii: angajatul trebuie sa aiba forme legale, conform legislatiei in vigoare, dar pe de alta parte, angajatul trebuie sa reprezinte un pion strategic, fiecare trebuind sa corespunda din toate punctele de vedere postului si rolului ce i se aloca. La momentul la care investitorul strain a constatat ca odata semnat un contract de munca, se trezeste captiv intr-un raport juridic din care nu mai poate iesi, legislatia muncii a inceput sa devina un alt reper fata de care s-au intocmit calculele initiale ale investitiei.
La toate acestea s-a adaugat sistemul incalcit de evidente contabile impanat cu tot felul de declaratii, dari de seama, statistici, registre, formulare, fise fiscale si alte asemenea documente, care nu folosesc nimanui si al caror singur rol este acela de a creea ,la momentul constatarii lipsei vreuneia dintre ele, posibilitatea acordarii unor amenzi.
Sistemul justitiei, adiacent al legislativului, responsabil cu punerea in aplicare a acestuia din urma, a fost si el de natura a contribui la scaderea segmentului avut in vedere, prin incoerenta instantelor de judecata si a solutiilor uneori contradictorii, dar mai ales prin timpul foarte mare de rezolvare pe aceasta cale a unor probleme litigioase. Comparativ cu ceea ce se intampla in instantele de drept comun din alte tari comunitare, durata proceselor initiate pe teritoriul Romaniei este cel putin dubla, daca nu de cateva ori mai mare decat durata proceselor derulate in alte tari. Perspectiva finalizarii problematicilor ce necesita implicarea unei instante de judecata intr-o perioada de timp imposibil de preconizat, reprezinta doar un alt element ce poate influenta negativ decizia de a investi in Romania.
Exista insa si alte numeroase elemente care franeaza investitiile straine: inflatia, somajul, sistemul administrativ si birocratia, lipsa infrastructurii si, foarte probabil, chiar lipsa de credibilitate a celor ce manageriaza aceasta tara.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, aprilie
Din datele oficiale prezentate de BNR, rezulta ca nivelul investitiilor straine directe a scazut in primele unsprezece luni ale anului trecut cu peste 25% fata de 2009 si cu peste 50 % fata de 2008. Statistici de natura a demoraliza, dar si de a surprinde ostilitatea mediului de afaceri romanesc.
De ce aceste scaderi dramatice? Criza financiara nu detine excluvitatea in ceea ce priveste inregistrarea scaderilor si in aceasta sfera, Romania confruntandu-se cu o serie de probleme nerezolvate de foarte multa vreme. Incercarile disperate de a remedia situatia economica au dus insa, pe de o parte la inlaturarea din lista prioritatilor a unor problematici de mult identificate, mult discutate, niciodata rezolvate, pe de alta parte au dus la degringolada legislativa accentuata pe fondul incapacitatii identificarii unor solutii viabile. De aici, o serie de masuri adoptate spre “testare”, o serie de masuri insuficient corelate cu realitatile Romaniei si superficial analizate in ceea ce priveste efectul asupra parametrilor economici reali, masurabili si efectivi.
Avocat Mihaela Badescu
S-au realizat tot felul de studii si s-au identificat o serie de masuri ce ar putea “ademeni” investitiile straine in Romania. S-au scris proiecte, s-au facut seminarii si conferinte, s-au comunicat solutii. Aparent acceptate si aprobate, niciuna din aceste solutii nu s-a aplicat in mod judicios, astfel ca, la acest moment problemele identificate continua sa existe, unele dintre ele, din pacate, chiar intr-o forma acutizata, sau si mai rau, cronicizata.
Segmentul legislatiei este evident principalul obstacol, reprezentand nu o bariera in calea investitorului strain, ci adevarate fortificatii edificate in stil medieval, penetrabile numai dupa consumarea unei mari cantitati de resurse. Hatisurile legislative de natura a frana initiativele investitionale ale strainilor, au diferite arii de actiune, astfel ca in derularea procesului de decizie piedicile intalnite sunt graduale si cu elemente ... tentaculare.
Codul fiscal, de nedescifrat
Bineinteles ca una dintre piesele majore ce este luata in calcul de catre investitorii straini inca din fazele premergatoare, este fiscalitatea. Legislatia fiscala este probabil lider in instabilitate, avand in vedere ca atat codul fiscal, cat si codul de procedura fiscala, au cunoscut chiar mai mult de o modificare pe an. Toate taxele si impozitele au suferit ajustari, daca nu ajustari procentuale, atunci ajustari de calcul, de baza de impozitare, de deductibilitate etc. Caracterul fluctuant a dus la imposibilitatea predictibilitatii evolutiei financiare, ori o afacere de succes este una pe care o poti controla si o poti planifica pana in cele mai mici amanunte, baza insa consta in planificarea mai ales a cheltuielilor. Impredictibilitatea a dus la crearea unei imagini de piata nesecurizata, “un amanunt” de natura a descuraja multe din intentii sau chiar tentative.
Mai mult decat instabila, fiscalitatea a devenit in ultima perioada si suficient de elaborata cat sa intre in competitie si sa fie cumva descalificata de politicile fiscale ale vecinilor nostri: Bulgaria, Ungaria, Cehia. Nu vorbim doar de procentele aplicate cu titlu de impozite similare, ci de totalul impozitelor colectate si de trendul perceput de investitorii straini, avand in vedere ca in tarile vecine s-au inregistrat in ultima perioada scaderi ale acestora, iar in Romania cresteri, cel mult stagnari, astfel ca per total fiscalitatea autohtona in cumul efectiv total e mai mare si fara niciun semnal de scadere.
Legislatia muncii, bat-o vina!
Un alt aspect cu mare impact negativ asupra investitorilor straini, este legislatia muncii. Destul de neclara, destul de inflexibila, destul de aplecata spre o protectie nesanatoasa a angajatului, mult controversatul cod al muncii inca nu a ajuns la o forma care sa confere echitate raporturilor de munca. Toate proiectele discutate pana in prezent au fost amendate si modificate, si apoi din nou respinse, vorbind astfel despre o legislatie a muncii adaptata doar principial si aproape unilateral Constitutiei, privita cu mare condescendenta prin ochii angajatului, si cu unghiuri fixe din partea angajatorului. Problematica legislatiei muncii a fost si ea destul de dezbatuta, iar mediul de afaceri romanesc a fost cel care, confruntat zi de zi cu problematicile in cauza, a preferat sa gaseasca solutii alternative, la momentu la care s-a constatat ca legal nu se face nimic. Nu la fel se poate pune problema insa si de catre investitorul strain, care vine cu un bagaj de principii simple, dobandite pe scheletul altor legislatii: angajatul trebuie sa aiba forme legale, conform legislatiei in vigoare, dar pe de alta parte, angajatul trebuie sa reprezinte un pion strategic, fiecare trebuind sa corespunda din toate punctele de vedere postului si rolului ce i se aloca. La momentul la care investitorul strain a constatat ca odata semnat un contract de munca, se trezeste captiv intr-un raport juridic din care nu mai poate iesi, legislatia muncii a inceput sa devina un alt reper fata de care s-au intocmit calculele initiale ale investitiei.
La toate acestea s-a adaugat sistemul incalcit de evidente contabile impanat cu tot felul de declaratii, dari de seama, statistici, registre, formulare, fise fiscale si alte asemenea documente, care nu folosesc nimanui si al caror singur rol este acela de a creea ,la momentul constatarii lipsei vreuneia dintre ele, posibilitatea acordarii unor amenzi.
Sistemul justitiei, adiacent al legislativului, responsabil cu punerea in aplicare a acestuia din urma, a fost si el de natura a contribui la scaderea segmentului avut in vedere, prin incoerenta instantelor de judecata si a solutiilor uneori contradictorii, dar mai ales prin timpul foarte mare de rezolvare pe aceasta cale a unor probleme litigioase. Comparativ cu ceea ce se intampla in instantele de drept comun din alte tari comunitare, durata proceselor initiate pe teritoriul Romaniei este cel putin dubla, daca nu de cateva ori mai mare decat durata proceselor derulate in alte tari. Perspectiva finalizarii problematicilor ce necesita implicarea unei instante de judecata intr-o perioada de timp imposibil de preconizat, reprezinta doar un alt element ce poate influenta negativ decizia de a investi in Romania.
Exista insa si alte numeroase elemente care franeaza investitiile straine: inflatia, somajul, sistemul administrativ si birocratia, lipsa infrastructurii si, foarte probabil, chiar lipsa de credibilitate a celor ce manageriaza aceasta tara.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, aprilie