Data aparitiei: 30.06.2011
Constitutia Romaniei prevede in alineatul 3 al articolului 3, referitor la teritoriul tarii, ca „este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judete”. Insa, legea cadru a organizarii teritoriale a Romaniei este reprezentata de un act normativ cu o vechime mai mare de 40 de ani: Legea Nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania, lege care reglementeaza judetul ca unitate de baza a organizarii administrativ-teritoriale a tarii - stabilita in functie de conditiile geografice, economice si social-politice, etnice si de legaturile culturale si traditionale ale populatiei.
Avocat Mihaela Badescu
In incercarea de a identifica o reforma de natura a scrie istorie, s-a adus pe tapet de catre actuala conducere a statului o noua idee: necesitatea reimpartirii administrativ-teritoriale a tarii. Ideea nu este chiar in totalitate inventata la acest moment, ea mai fost vehiculata la anumite momente in medii mai putin oficiale, doar ca asistam la o deturnare a scopurilor ce au argumentat nasterea acestei idei. Astfel ca la momentul iunie 2011, ideea reimpartirii teritoriale a Romaniei se bazeaza, cel putin la nivel declarativ, pe argumente legate de „o mai buna colectare a taxelor si impozitelor” sau de ”o mai buna administrare a serviciilor publice”. Tot la modul declarativ, cresterea gradului de colectare a taxelor si impozitelor sau cresterea calitatii serviciilor administratiei publice, prin eliminarea unor elemente pur birocratice, e clar de dorit, doar ca, simpla reimpartire teritoriala, prin gruparea actualelor judete si realizarea unor regiuni administrative mai largi, nu sunt de natura a avea, prin ele insele, efectele dorite.
De la momentul la care s-a inaintat ideea, media a promovat diferite puncte de vedere, fie ale politicienilor, fie ale unor persoane care fac parte din aparatul administrativ sau ale unor specialisti in administratie. Si am identificat in aceste opinii, atat argumente pro, cat si argumente contra, concluzia, pe care personal o apreciez ca fiind pana la urma singura cale de urmat, este aceea ca la acest moment, fara un studiu exact asupra consecintelor punctuale ale unei reorganizari administrativ-teritoriale, o astfel de reforma nu poate fi aplicata.
Nici macar initiatorii acestei reforme nu sustin aplicabilitatea sa imediata. Ceea ce insa surprinde - daca o astfel de abordare mai poate surprinde - este faptul ca argumentarea data de acestia este mai mult decat formala, fara explicatii ale concluziilor, fara sustenabilitatea exacta a afirmatiilor, fara a se invedera de unde s-a pornit si cum s-a ajuns la concluzia ca aceasta masura este de natura a avea efecte pozitive asupra aspectelor vizate.
Masura reorganizarii administrative nu este de plano o masura improprie, ba mai mult decat atat ar putea aduce beneficii in situatia in care nu se aplica intr-o modalitate radicala, de natura a bulversa sistemul administrativ si asa fragil. Avand in vedere ca administratia publica nu reuseste sa functioneze intr-o maniera acceptabila in conditiile in care persoanele implicate au deja uzanta procedurilor instituite, in situatia unor modificari de anvergura celor promovate s-ar ajunge in prima faza la un blocaj total, caci unificarea unor teritorii in unitati administrativ teritoriale de cateva ori mai mari vor avea nevoie de aparate administrative in toate domeniile, calificate sa faca fata unui volum dintr-o data devenit foarte mare, si implicit mult mai greu de manageriat.
E dificil de identificat la acest moment modalitatea concreta in care, din punct de vedere legislativ ar trebui sa se puna in practica aceasta modificare a impartirii statului. Parametrii luati in calcul la acest moment de guvernanti se invart in jurul unor efecte vizibile, dar si al unor criterii mai mult sau mai putin economice, in conditiile in care elementele definitorii si care au condus la initierea acestei actiuni au avut si au substrat politic.
Insa un alt fel de reorganizare administrativ teritoriala ar putea avea efecte imediate, prin modificari aduse sistemului administrativ, cu o implementare la nivel micro si in interiorul actualelor judete, efect ce s-ar transpune vizibil intr-o scadere a cheltuielilor bugetare. Concret, reorganizarea ar trebui realizata prin regandirea sistemului administratiei locale si nu a organizarii teritoriale, prin urmare printr-o modificare a Legii 215/2001 a administratiei publice locale, si nu a Legii 2/1968. Din datele statistice rezulta ca in Romania exista aproape 270 de orase, 2.700 de comune si aproximativ 13.000 de sate. Orasele si comunele sunt conduse fiecare dintre ele de primari si consilii locale, existand in jurul acestora, evident, un intreg aparat care asigura functionarea si exercitarea competentelor atribuite acestora. Ma intreb, in conditiile in care cel mai mare judet din Romania are aproximativ 830.000 de locuitori (Prahova), iar cel mai mic judet aproximativ 220.000 de locuitori (Covasna), oare ar fi atat de greu de imaginat o reimpartire administrativa doar la nivel de aparat de conducere adminstrativa? Capitala tarii are o populatie de aproximativ 1.900.000 de locuitori si este administrata de 7 primarii. Daca primul pas ce s-ar realiza ar fi acela de a desfiinta primariile existente la nivel de comune si orase, si de a realiza un aparat administrativ care sa aiba mai multi angajati decat fiecare primarie actuala in parte, care sa poata functiona eficient, dar cu o evidenta reducere a personalului bugetar, in termeni concreti, daca in loc de aproximativ 3.000 de primarii in toata tara, ar ramane cate o primarie pe fiecare judet actual, am ajunge la un numar de 41 de primarii, care dotate corespunzator, si cu angajati platiti corespunzator ar putea acoperi eficient orice nevoie administrativa. Reducerea unui numar de 2960 de aparate administrative si a unui numar impresionant de angajati, care sunt platiti putin si isi indeplinesc obligatiile de serviciu pe masura remuneratiilor primite, ar fi din multe puncte de vedere o masura mult mai eficienta si cu rezultate mult mai bune decat bulversanta initiativa a actualului Guvern. Caci realitatea este ca slaba administrare, ineficienta la nivel de colectare de taxe si impozite locale, nu vine din modul in care unitatile teritoriale sunt alcatuite, ci din profesionalismul, competenta, pregatirea si motivarea oamenilor ce formeaza aparatul administrativ. Unificarea judetelor in regiuni mai mari nu va avea vreun efect asupra calitatii serviciilor publice daca ramanem cu aceleasi primarii, aceiasi primari si aceiasi anagajati deserventi ai unor interese personale ale detinatorilor de putere politica sau financiara din fiecare zona. Si nici o mai buna absorbtie a fondurilor europene nu se va realiza prin marirea teritoriala a regiunilor aplicante. Daca motivul slabei absorbtii sau al ilegalitatilor ce pot duce Romania la obligatia de a returna zeci de milioane de euro au drept cauza faptul ca actualele judete nu corespund din punct de vedere teritorial, solutia poate fi gasita chiar in legislatia actuala, nu e nevoie de o noua organizare. Astfel, legea 215/2001 reglementeaza in articolul 11 si urmatoarele, modalitatea in care doua sau mai multe unitati administrativ-teritoriale au dreptul sa formeze asociatii de dezvoltare intercomunitara, cu personalitate juridica, de drept privat si de utilitate publica. Asociatia de dezvoltare intercomunitara se poate constitui in scopul realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizarii in comun a unor servicii publice, ceea ce conduce la ideea ca absorbtia fondurilor europene este exclus a fi motivatie reala care sa stea la baza argumentarii necesitatii unui astfel de proiect.
Efectele adiacente ale unei reimpartiri teritoriale a tarii ar avea costuri mari - caci o astfel de reorganizare ar impune nu numai costuri legate de actele de identitate ale cetatenilor, inregistrari ale persoanelor juridice sau placute de identificare a autoturismelor, ci costuri legate de toate institutiile publice organizate actualmente prin raportare si la nivel de judet. Vorbim aici de politie, parchete, tribunale si curti de apel, politie de frontiera sau administratii financiare si directii de impozite si taxe locale. Orice problema identificata, pentru care s-a gasit ca potentiala solutie reorganizarea administrativ-teritoriala, are rezolvare in actuala impartire a teritoriului, prin reglementari la nivel de aparate adminstrative si oameni, prin eficientizarea actualului sistem si cu potential de reducere de costuri bugetare.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, iunie 2011
Avocat Mihaela Badescu
In incercarea de a identifica o reforma de natura a scrie istorie, s-a adus pe tapet de catre actuala conducere a statului o noua idee: necesitatea reimpartirii administrativ-teritoriale a tarii. Ideea nu este chiar in totalitate inventata la acest moment, ea mai fost vehiculata la anumite momente in medii mai putin oficiale, doar ca asistam la o deturnare a scopurilor ce au argumentat nasterea acestei idei. Astfel ca la momentul iunie 2011, ideea reimpartirii teritoriale a Romaniei se bazeaza, cel putin la nivel declarativ, pe argumente legate de „o mai buna colectare a taxelor si impozitelor” sau de ”o mai buna administrare a serviciilor publice”. Tot la modul declarativ, cresterea gradului de colectare a taxelor si impozitelor sau cresterea calitatii serviciilor administratiei publice, prin eliminarea unor elemente pur birocratice, e clar de dorit, doar ca, simpla reimpartire teritoriala, prin gruparea actualelor judete si realizarea unor regiuni administrative mai largi, nu sunt de natura a avea, prin ele insele, efectele dorite.
De la momentul la care s-a inaintat ideea, media a promovat diferite puncte de vedere, fie ale politicienilor, fie ale unor persoane care fac parte din aparatul administrativ sau ale unor specialisti in administratie. Si am identificat in aceste opinii, atat argumente pro, cat si argumente contra, concluzia, pe care personal o apreciez ca fiind pana la urma singura cale de urmat, este aceea ca la acest moment, fara un studiu exact asupra consecintelor punctuale ale unei reorganizari administrativ-teritoriale, o astfel de reforma nu poate fi aplicata.
Nici macar initiatorii acestei reforme nu sustin aplicabilitatea sa imediata. Ceea ce insa surprinde - daca o astfel de abordare mai poate surprinde - este faptul ca argumentarea data de acestia este mai mult decat formala, fara explicatii ale concluziilor, fara sustenabilitatea exacta a afirmatiilor, fara a se invedera de unde s-a pornit si cum s-a ajuns la concluzia ca aceasta masura este de natura a avea efecte pozitive asupra aspectelor vizate.
Masura reorganizarii administrative nu este de plano o masura improprie, ba mai mult decat atat ar putea aduce beneficii in situatia in care nu se aplica intr-o modalitate radicala, de natura a bulversa sistemul administrativ si asa fragil. Avand in vedere ca administratia publica nu reuseste sa functioneze intr-o maniera acceptabila in conditiile in care persoanele implicate au deja uzanta procedurilor instituite, in situatia unor modificari de anvergura celor promovate s-ar ajunge in prima faza la un blocaj total, caci unificarea unor teritorii in unitati administrativ teritoriale de cateva ori mai mari vor avea nevoie de aparate administrative in toate domeniile, calificate sa faca fata unui volum dintr-o data devenit foarte mare, si implicit mult mai greu de manageriat.
E dificil de identificat la acest moment modalitatea concreta in care, din punct de vedere legislativ ar trebui sa se puna in practica aceasta modificare a impartirii statului. Parametrii luati in calcul la acest moment de guvernanti se invart in jurul unor efecte vizibile, dar si al unor criterii mai mult sau mai putin economice, in conditiile in care elementele definitorii si care au condus la initierea acestei actiuni au avut si au substrat politic.
Insa un alt fel de reorganizare administrativ teritoriala ar putea avea efecte imediate, prin modificari aduse sistemului administrativ, cu o implementare la nivel micro si in interiorul actualelor judete, efect ce s-ar transpune vizibil intr-o scadere a cheltuielilor bugetare. Concret, reorganizarea ar trebui realizata prin regandirea sistemului administratiei locale si nu a organizarii teritoriale, prin urmare printr-o modificare a Legii 215/2001 a administratiei publice locale, si nu a Legii 2/1968. Din datele statistice rezulta ca in Romania exista aproape 270 de orase, 2.700 de comune si aproximativ 13.000 de sate. Orasele si comunele sunt conduse fiecare dintre ele de primari si consilii locale, existand in jurul acestora, evident, un intreg aparat care asigura functionarea si exercitarea competentelor atribuite acestora. Ma intreb, in conditiile in care cel mai mare judet din Romania are aproximativ 830.000 de locuitori (Prahova), iar cel mai mic judet aproximativ 220.000 de locuitori (Covasna), oare ar fi atat de greu de imaginat o reimpartire administrativa doar la nivel de aparat de conducere adminstrativa? Capitala tarii are o populatie de aproximativ 1.900.000 de locuitori si este administrata de 7 primarii. Daca primul pas ce s-ar realiza ar fi acela de a desfiinta primariile existente la nivel de comune si orase, si de a realiza un aparat administrativ care sa aiba mai multi angajati decat fiecare primarie actuala in parte, care sa poata functiona eficient, dar cu o evidenta reducere a personalului bugetar, in termeni concreti, daca in loc de aproximativ 3.000 de primarii in toata tara, ar ramane cate o primarie pe fiecare judet actual, am ajunge la un numar de 41 de primarii, care dotate corespunzator, si cu angajati platiti corespunzator ar putea acoperi eficient orice nevoie administrativa. Reducerea unui numar de 2960 de aparate administrative si a unui numar impresionant de angajati, care sunt platiti putin si isi indeplinesc obligatiile de serviciu pe masura remuneratiilor primite, ar fi din multe puncte de vedere o masura mult mai eficienta si cu rezultate mult mai bune decat bulversanta initiativa a actualului Guvern. Caci realitatea este ca slaba administrare, ineficienta la nivel de colectare de taxe si impozite locale, nu vine din modul in care unitatile teritoriale sunt alcatuite, ci din profesionalismul, competenta, pregatirea si motivarea oamenilor ce formeaza aparatul administrativ. Unificarea judetelor in regiuni mai mari nu va avea vreun efect asupra calitatii serviciilor publice daca ramanem cu aceleasi primarii, aceiasi primari si aceiasi anagajati deserventi ai unor interese personale ale detinatorilor de putere politica sau financiara din fiecare zona. Si nici o mai buna absorbtie a fondurilor europene nu se va realiza prin marirea teritoriala a regiunilor aplicante. Daca motivul slabei absorbtii sau al ilegalitatilor ce pot duce Romania la obligatia de a returna zeci de milioane de euro au drept cauza faptul ca actualele judete nu corespund din punct de vedere teritorial, solutia poate fi gasita chiar in legislatia actuala, nu e nevoie de o noua organizare. Astfel, legea 215/2001 reglementeaza in articolul 11 si urmatoarele, modalitatea in care doua sau mai multe unitati administrativ-teritoriale au dreptul sa formeze asociatii de dezvoltare intercomunitara, cu personalitate juridica, de drept privat si de utilitate publica. Asociatia de dezvoltare intercomunitara se poate constitui in scopul realizarii in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizarii in comun a unor servicii publice, ceea ce conduce la ideea ca absorbtia fondurilor europene este exclus a fi motivatie reala care sa stea la baza argumentarii necesitatii unui astfel de proiect.
Efectele adiacente ale unei reimpartiri teritoriale a tarii ar avea costuri mari - caci o astfel de reorganizare ar impune nu numai costuri legate de actele de identitate ale cetatenilor, inregistrari ale persoanelor juridice sau placute de identificare a autoturismelor, ci costuri legate de toate institutiile publice organizate actualmente prin raportare si la nivel de judet. Vorbim aici de politie, parchete, tribunale si curti de apel, politie de frontiera sau administratii financiare si directii de impozite si taxe locale. Orice problema identificata, pentru care s-a gasit ca potentiala solutie reorganizarea administrativ-teritoriala, are rezolvare in actuala impartire a teritoriului, prin reglementari la nivel de aparate adminstrative si oameni, prin eficientizarea actualului sistem si cu potential de reducere de costuri bugetare.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, iunie 2011