Data aparitiei: 01.02.2013
Ultimele modificari aduse Legii 571/2003 privind Codul Fiscal redimensioneaza obligatiile fiscale ale acestora, creionand alte coordonate notiunii de microintreprindere.
Avocat Mihaela Badescu
OG 8/2013, publicata in Monitorul oficial 54/23.01.2013, modifica patru dintre articolele cuprinse de TITLUL IV1, Impozitul pe veniturile microintreprinderilor, din Codul fiscal, cea mai importanta modificare fiind insa aceea ca, microintreprinderilor care indeplinesc conditiile impuse de lege, li se ia dreptul de optiune.
Astfel, conform reglementarilor Codului fiscal in vigoare pana la data de 1 februarie 2013, notiunii de microintreprindere i se circumscriu persoanele juridice care are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv, a realizat venituri – din alte activitati decat cele in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii, in domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului - care nu au depasit echivalentul in lei a 100.000 de euro, iar capitalul social al acesteia este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale sau de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.
Ca si coordonate ale definitiei microintreprinderilor, Ordonanta mentionata elimina in totalitate conditia numarului de salariati, si reduce plafonul veniturilor la 65.000 de euro, ceea ce inseamna ca aplicabilitatea noilor reglementari va fi obligatorie pentru toate persoanele juridice care obtin venituri din activitati ce nu sunt exceptate, indiferent de numarul de salariati, daca la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent au realizat venituri de maxim 65.000 de euro.
Sistemul de plata a impozitului pe venit este expres reglementat pentru persoanele juridice platitoare de impozit pe profit, care la data de 31 decembrie 2012 se circumscriu coordonatelor impuse de Ordonanta, aratandu-se ca incepand cu 1 februarie acestea vor fi obligate sa se supuna noului sistem de impozitare, avand obligatia corelativa ca pana la data de 25 martie 2013 inclusiv sa comunice organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului de impunere, si prin exceptie de la reglementarile cuprinse in Cod referitoare la data depunerilor declaratiilor privind impozitul pe profit, tot pana la acest termen se va depune si declaratia privind impozitul pe profit datorat pentru profitul impozabil obtinut in perioada 1 ianuarie 2013–31 ianuarie 2013.
Firmele nou infiintate, daca nu este aplicabila vreo exceptare referitoare la actionariat, vor intra automat sub regimul fiscal al impozitului pe venit, neavand posibilitatea de a opta, ca pana in prezent. In scimb, societatile care au optat pentru plata impozitului pe venit in concordanta cu cerintele cerintele legii aplicabile inainte de intrarea in vigoare a OG 8/2013, pastreaza acest regim de impozitare.
Adoptarea sistemului a fost criticata, in principal din cauza faptului ca intervine la un moment la care micile afaceri, cu venit situat sub plafonul reglementat, deja facusera planul de afaceri pentru anul 2013, astfel ca modificarea sistemului de impozitare va fi de natura a rasturna proiectiile bugetare. Ceea ce partial este adevarat. Facand o simulare de calcul al impozitului ce s-ar datora in cele doua sisteme de impunere, luand ca exemplu un venit de 60.000 euro pe an, cu o medie de 5.000 de euro pe luna, vom observa ca impozitul pe profit datorat pe luna de o firma ce are ca marja de profit de 20% este de 160 de euro, pentru aceeasi incasare, impozitul pe profit fiind de 150 de euro. In acest context, pentru acele persoane juridice a caror marja de profit de situeaza sub 20%, plata de impozit pe venitul microintreprinderilor va deveni usor mai mare, insa sumele vehiculate, chiar daca par a fi plasate intr-o plaja debutand cu simplu pana la dublu, nu sunt de natura a periclita afacerea, cu exceptia cazului in care afacerea in realitate nu este profitabila. Sa nu uitam ca in acelasi act normativ s-a reglementat in detaliu inclusiv baza de impozitare, astfel ca prin Art. 112 se expliciteaza care sunt veniturile efective ce raman a fi impozitate. Daca plata unui impozit de 150 de euro, in loc de 80 de euro pe luna reprezinta o problema, atunci persoana juridica insasi se afla intr-o pozitie dificila, fie printr-o manageriere riscanta a resurselor, fie ca model de afacere. Iar daca vorbim de sume mai mari, atunci persoana juridica are venituri mai mari de 65.000 de euro, si nu se incadreaza in categoria de platitor de impozit pe venit.
Practica bate teoria
Teoretic, sistemul de impozitare in procent fix din venit ar trebui sa creeze si facilitati organizatorice si contabile micilor intreprinzatori. Spun teoretic deoarece, din pacate, desi modificat in atat de multe randuri incat e imposibil a numara formele imbracate, Codul fiscal ramane lacunar, chiar si in aceasta problema ce ar fi trebuit sa cuprinda o reglementare cat se poate de simpla. Ordonanta 8 arata in mod expres ca microintreprinderile care nu mai indeplinesc una dintre conditiile cerute pentru a se incadra in aceasta categorie, nu mai aplica sistemul de impunere pe venit incepand cu anul fiscal urmator, insa nu si in cazul in care conditia ce nu se mai indeplineste este aceea a venitului de maxim 65.000 euro, cand trecerea la impozitul pe profit se face in trimestrul in care s-a depasit aceasta limita.
Avand in vedere ca in aceasta situatie, conform Ordonantei 8, “impozitul pe profit datorat reprezinta diferenta dintre impozitul pe profit calculat de la inceputul anului fiscal pana la sfarsitul perioadei de raportare si impozitul pe veniturile microintreprinderilor datorat in cursul anului respectiv”, facilitatea contabila a firmelor mici si mijlocii este anulata, acestea avand obligatia sa fie diligente si sa elaboreze contabilitatea cu aceeasi constiinciozitate si abundenta de documente fiscale justificative, ca si in cazul in care ar fi platitoare de impozit pe profit. Just in case!
Poate ca, pentru simplificare, si pentru a lasa micilor intreprinzatori avantajul total, ar trebui pastrata doar prevederea conform careia la momentul la care o microintreprindere nu mai indeplineste una din conditiile ce o definesc, oricare dintre ele, fara exceptie, sa devina platitoare de impozit pe profit incepand cu anul imediat urmator.
Obligatia de trecere la alt sistem in conditiile mai sus enuntate reprezinta adevaratul element de incertitudine, mai ales ca acumularea de venituri peste plafonul de 65.000 de euro, chiar preconizata, proiectata si urmarita, poate depinde de multi factori exteriori, pe cand decizia de a schimba obiectul de activitate al firmei sau a face modificari in cadrul asociatilor/actionarilor, reprezinta o decizie calculata, asumata, la un anumit moment si care nu depinde de terti.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante & Afaceri
Avocat Mihaela Badescu
OG 8/2013, publicata in Monitorul oficial 54/23.01.2013, modifica patru dintre articolele cuprinse de TITLUL IV1, Impozitul pe veniturile microintreprinderilor, din Codul fiscal, cea mai importanta modificare fiind insa aceea ca, microintreprinderilor care indeplinesc conditiile impuse de lege, li se ia dreptul de optiune.
Astfel, conform reglementarilor Codului fiscal in vigoare pana la data de 1 februarie 2013, notiunii de microintreprindere i se circumscriu persoanele juridice care are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv, a realizat venituri – din alte activitati decat cele in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, cu exceptia persoanelor juridice care desfasoara activitati de intermediere in aceste domenii, in domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului - care nu au depasit echivalentul in lei a 100.000 de euro, iar capitalul social al acesteia este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale sau de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.
Ca si coordonate ale definitiei microintreprinderilor, Ordonanta mentionata elimina in totalitate conditia numarului de salariati, si reduce plafonul veniturilor la 65.000 de euro, ceea ce inseamna ca aplicabilitatea noilor reglementari va fi obligatorie pentru toate persoanele juridice care obtin venituri din activitati ce nu sunt exceptate, indiferent de numarul de salariati, daca la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent au realizat venituri de maxim 65.000 de euro.
Sistemul de plata a impozitului pe venit este expres reglementat pentru persoanele juridice platitoare de impozit pe profit, care la data de 31 decembrie 2012 se circumscriu coordonatelor impuse de Ordonanta, aratandu-se ca incepand cu 1 februarie acestea vor fi obligate sa se supuna noului sistem de impozitare, avand obligatia corelativa ca pana la data de 25 martie 2013 inclusiv sa comunice organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului de impunere, si prin exceptie de la reglementarile cuprinse in Cod referitoare la data depunerilor declaratiilor privind impozitul pe profit, tot pana la acest termen se va depune si declaratia privind impozitul pe profit datorat pentru profitul impozabil obtinut in perioada 1 ianuarie 2013–31 ianuarie 2013.
Firmele nou infiintate, daca nu este aplicabila vreo exceptare referitoare la actionariat, vor intra automat sub regimul fiscal al impozitului pe venit, neavand posibilitatea de a opta, ca pana in prezent. In scimb, societatile care au optat pentru plata impozitului pe venit in concordanta cu cerintele cerintele legii aplicabile inainte de intrarea in vigoare a OG 8/2013, pastreaza acest regim de impozitare.
Adoptarea sistemului a fost criticata, in principal din cauza faptului ca intervine la un moment la care micile afaceri, cu venit situat sub plafonul reglementat, deja facusera planul de afaceri pentru anul 2013, astfel ca modificarea sistemului de impozitare va fi de natura a rasturna proiectiile bugetare. Ceea ce partial este adevarat. Facand o simulare de calcul al impozitului ce s-ar datora in cele doua sisteme de impunere, luand ca exemplu un venit de 60.000 euro pe an, cu o medie de 5.000 de euro pe luna, vom observa ca impozitul pe profit datorat pe luna de o firma ce are ca marja de profit de 20% este de 160 de euro, pentru aceeasi incasare, impozitul pe profit fiind de 150 de euro. In acest context, pentru acele persoane juridice a caror marja de profit de situeaza sub 20%, plata de impozit pe venitul microintreprinderilor va deveni usor mai mare, insa sumele vehiculate, chiar daca par a fi plasate intr-o plaja debutand cu simplu pana la dublu, nu sunt de natura a periclita afacerea, cu exceptia cazului in care afacerea in realitate nu este profitabila. Sa nu uitam ca in acelasi act normativ s-a reglementat in detaliu inclusiv baza de impozitare, astfel ca prin Art. 112 se expliciteaza care sunt veniturile efective ce raman a fi impozitate. Daca plata unui impozit de 150 de euro, in loc de 80 de euro pe luna reprezinta o problema, atunci persoana juridica insasi se afla intr-o pozitie dificila, fie printr-o manageriere riscanta a resurselor, fie ca model de afacere. Iar daca vorbim de sume mai mari, atunci persoana juridica are venituri mai mari de 65.000 de euro, si nu se incadreaza in categoria de platitor de impozit pe venit.
Practica bate teoria
Teoretic, sistemul de impozitare in procent fix din venit ar trebui sa creeze si facilitati organizatorice si contabile micilor intreprinzatori. Spun teoretic deoarece, din pacate, desi modificat in atat de multe randuri incat e imposibil a numara formele imbracate, Codul fiscal ramane lacunar, chiar si in aceasta problema ce ar fi trebuit sa cuprinda o reglementare cat se poate de simpla. Ordonanta 8 arata in mod expres ca microintreprinderile care nu mai indeplinesc una dintre conditiile cerute pentru a se incadra in aceasta categorie, nu mai aplica sistemul de impunere pe venit incepand cu anul fiscal urmator, insa nu si in cazul in care conditia ce nu se mai indeplineste este aceea a venitului de maxim 65.000 euro, cand trecerea la impozitul pe profit se face in trimestrul in care s-a depasit aceasta limita.
Avand in vedere ca in aceasta situatie, conform Ordonantei 8, “impozitul pe profit datorat reprezinta diferenta dintre impozitul pe profit calculat de la inceputul anului fiscal pana la sfarsitul perioadei de raportare si impozitul pe veniturile microintreprinderilor datorat in cursul anului respectiv”, facilitatea contabila a firmelor mici si mijlocii este anulata, acestea avand obligatia sa fie diligente si sa elaboreze contabilitatea cu aceeasi constiinciozitate si abundenta de documente fiscale justificative, ca si in cazul in care ar fi platitoare de impozit pe profit. Just in case!
Poate ca, pentru simplificare, si pentru a lasa micilor intreprinzatori avantajul total, ar trebui pastrata doar prevederea conform careia la momentul la care o microintreprindere nu mai indeplineste una din conditiile ce o definesc, oricare dintre ele, fara exceptie, sa devina platitoare de impozit pe profit incepand cu anul imediat urmator.
Obligatia de trecere la alt sistem in conditiile mai sus enuntate reprezinta adevaratul element de incertitudine, mai ales ca acumularea de venituri peste plafonul de 65.000 de euro, chiar preconizata, proiectata si urmarita, poate depinde de multi factori exteriori, pe cand decizia de a schimba obiectul de activitate al firmei sau a face modificari in cadrul asociatilor/actionarilor, reprezinta o decizie calculata, asumata, la un anumit moment si care nu depinde de terti.
AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante & Afaceri