Odata cu intrarea in criza financiara, unul dintre sporturile nationale practicat la nivel extins de catre proprietarii de afaceri ce au acumulat mari datorii, pe langa declararea insolventei, este cesionarea partilor sociale sau actiunilor catre persoane fizice ce nu pot fi trase la raspundere. Acest gen de cesiuni a devenit, foarte repede, extrem de popular, caci, fata de declararea insolventei, care presupune un control judecatoresc, o procedura in fata unei instante comerciale, o cenzurare a activitatii de catre un administrator judiciar si, mai presus de toate, riscul unei raspunderi personale a administratorului sau persoanei responsabile de ajungerea in incapacitate de plata, cesionarea firmei cu datorii de orice fel, nu presupune controlul nimanui. Mai mult decat atat, in cadrul unui dosar de insolventa, care, de cele mai multe ori, atunci cand cererea introductiva e depusa de insasi debitor, tinde spre o reorganizare judiciara, ceea ce presupune o incercare de reasezare a afacerii, in asa fel incat creditorii firmei sa-si recupereze macar o parte dintre creantele existente si inscrise la masa credala, in cazul cesiunii de parti sociale, fostul sau fostii asociati, practic, scapa de datorie integral!

Avocat Mihaela Badescu


Nu o data, am citit cu totii anunturi de genul "preiau firme cu datorii", anunturi care, desi cu pronuntat caracter evazionist, au invadat presa intr-o modalitate mai mult decat evidenta! Anunturile sunt date in general de asa-numitii "intermediari", care dispun si asigura potentialii cesionari, si care, in urma acestor operatiuni, castiga un comision pentru ajutorul acordat celor doua parti contractante. Astfel ca, de pe urma unei astfel de tranzactii, toata lumea are de castigat: asociatul firmei cu datorii, contra unei sume de bani, mai mare sau mai mica, in functie de cerintele cesionarului, scapa de firma si plata obligatiilor financiare, cesionarul castiga o suma de bani, pretul asumarii responsabilitatii preluarii firmei, iar intermediarul castiga un ban „cinstit” din efectuarea procedurilor de inregistrare a contractului de cesiune si a mentiunilor aferente la Oficiul Registrului Comertului!

Cine preia firme cu datorii: batrani muribunzi si persoane non-UE
Persoanele care preiau astfel de firme fac parte din trei mari categorii, cu diverse exceptii, dar in principiu reprezentand aceeasi tagma a persoanelor aflate in diferite nevoi: fie vorbim de coana Vasilica, in varsta de 108 ani, domiciliata in Cogarlatii de Sus sau de Jos, fie vorbim de un domn Abdul Ahim Ibrahim Bacha, ce domiciliul in Siria, Iran, Pakistan sau in alte asemenea tari aflate in afara Uniunii Europene, mai totdeauna fara specificatii exacte referitor la acest domiciliu, si mai totdeauna cu o resedinta provizorie undeva intr-unul dintre orasele mari ale Romaniei, fie catre persoane... decedate! Trecand de partea mai mult sau mai putin hilara a prezentarii situatiei de fapt, juridic vorbind, persoanele in cauza se afla in doua situatii posibile: de obicei, coanele vasilici, primind o suma de bani, care pentru ele reprezinta hrana pe urmatoarele luni, semneaza orice, fara sa verifice, fara sa stie care e semnificatia juridica a actelor pe care le semneaza, asumandu-si intru totul obligatiile inscrise in documentele respective. Acestea sunt persoanele pe care ulterior le cauta - si le gasesc sau nu - reprezentantii finantelor publice, care, lesne de imaginat, greu sa poata lua vreo masura impotriva acestora. La fel de mult isi asuma responsabilitatea achitarii oricaror datorii ale firmei si persoanele de cetatenie straina, non-UE, doar ca acestia isi asuma obligatiile in cunostinta de cauza, in general, cunoscand exact, inclusiv data la care vor parasi tara!

"Paradisul", deschis prin abrogarea Legii 87/1994
Din punct de vedere juridic, calea cesionarii partilor sociale din cadrul unor societati comerciale cu mari datorii catre creditorii persoane juridice de drept privat, dar mai ales catre stat, s-a deschis la momentul abrogarii Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, care prevedea in art. 12 ca "sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea partilor sociale detinute intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, efectuata in acest scop", constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. La intrarea in vigoare a Legii 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, care a abrogat Legea 87/1994, aceasta prevedere a fost exclusa, astfel ca nici eliberarea unui certificat fiscal nu a mai fost obligatorie la momentul inregistrarii cesiunii la Oficiul Registrului Comertului, un astfel de document nemaiavand niciun fel de relevanta sau conotatie juridica. Legalitatea cesionarilor de parti sociale sau actiuni ale firmelor cu datorii a fost, practic, confirmata si de modificarile aduse codului fiscal. La nivelul anului 2004, prin modificarile aduse de introducerea art. 12¹ prin Legea 494/2004 de modificare a Legii 571/2003, lege publicata in Monitorul Oficial 1092/24.11.2004, se instituise o procedura de control financiar-fiscal, prealabil cesionarii, tocmai in vederea evitarii unor astfel de operatiuni. Insa la 24 noiembrie 2004 se adopta OUG 123/2004, publicata in Monitorul Oficial 1154/7.12.2004, care abroga art. 12¹, prevederea in cauza neproducandu-si efectele, validandu-se astfel o cale legala de evitare a platii unor datorii, inclusiv a celor catre bugetul de stat.

Analizand conjuncturile create in urma permisivitatii legislatiei, este usor de extras efectul juridic si implicatiile fiscale ale acestor operatiuni, care, desi nesactionate de lege, se afla usor dincolo de limita moralului, si care, in inventivitatea specifica, actualmente reprezinta o modalitate legala, utilizata de oamenii de afaceri romani in scopul contracararii crizei financiare.

Guvernul roman, alarmat de fenomen, ia decizia instituirii unei serii de masuri de natura a reglementa proceduri cu rol preventiv al acestor operatiuni juridice, la acest moment perfect legale. Ceea ce, personal, ma intristeaza, este faptul ca initiativa si discutarea luarii unor masuri in privinta evitarii unor astfel de operatiuni au fost incepute doar in momentul in care Guvernul a considerat ca sunt prea mari pierderile la bugetul de stat, nicio secunda neluandu-se in seama faptul ca asemenea practici dauneaza si intr-o maniera indirecta. In situatia de a nu-si recupera creantele in urma cesionarii firmelor catre persoane in incapacitate de a achita orice fel de datorie sunt inclusiv creditorii de drept comun, partenerii de afaceri ai firmelor respective, furnizori si alti comercianti. La randul lor, afectati de imposibilitatea incasari, uneori a unor sume considerabile, vor intra ei insisi in incapacitati de plata, catre propriii creditori si chiar catre stat, valul de creante necoperite propagandu-se concentric in jurul datornicului initial. Neplata datoriilor catre banci este cea de natura a afecta, in masura poate cea mai mare, mediul de afaceri si financiar al tarii, caci, in conditiile in care riscul bancilor se adanceste, acestea vor reactiona, inasprind conditiile de creditare si dobanzile aplicabile solicitantilor de credite, inclusiv in cazul firmelor care ar fi putut accesa credite in conditii normale de piata si care ar fi putut astfel sa-si dezvolte afacerea, cu toate consecintele benefice ale acestui aspect. Dar, asa cum s-a intamplat constant de la declansarea crizei financiare, in Romania nu se adopta masuri de natura a proteja comerciantul, mediul de afaceri in general, singurul in masura, in opinia mea, a crea premise concrete de revenire pe linia ascendenta. In loc sa depistam si sa tratam cauzele, incercam sa inlaturam efectele, neatacand microbii generatori de boala in niciun fel!

Propuneri de stopare a acestor practici
Inca neadoptat, setul de masuri ce promite hotarari viabile in eliminarea acestor practici, este privit cu mare neincredere. Sunt pareri care aclama imposibilitatea statului de a opri astfel de practici, masurile anuntate ca fiind posibil a fi adoptate neindeplinind conditiile de fond si neavand forta juridica necesara stoparii acestor practici.

Una dintre masurile cu potential foarte mare in acest sens ar putea fi, in opinia mea, adoptarea unor dispozitii legale care sa declare nulitatea clauzelor contractuale prin care fostul sau fostii asociati si administratori sunt exonerati de orice responsabilitate cu privire la datorii nascute anterior cesionarii. In acest fel, cesionarea partilor sociale poate fi eliberata de formalitati birocratice ce ar prelungi procedurile de inscriere la Registrul Comertului, ar evita alte proceduri suplimentare, ar evita discriminarea cetatenilor non-UE, dar ar invalida exact efectul negativ al actualei forme de cesionare. Este adevarat ca nici macar aceasta masura nu putea controla perfect fenomenul, existand intotdeauna posibilitatea ca, in urma cesionarii, pe baza semnaturilor noilor asociati/administratori, sa se contracteze noi datorii, pentru care fostii asociati sa nu mai poata fi trasi la raspundere, dar in mod cert s-ar limita anvergura evaziunii fiscale actuale prin aceasta metoda. Aceasta masura ar trebui sa fie dublata de sanctiuni aplicate asociatilor/actionarilor care nu respecta obligatia de a declara intrarea in incapacitate de plati la momentul indeplinirii cumulative al mai multor conditii, astfel incat sa se evite acumularea de datorii neacoperite, incurajandu-se incercarea de reorganizare judiciara, in momente in care acest lucru este inca posibil, in locul intrarii in procedura de faliment.


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, Nr. 52