Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a avut drept efect impunerea unor serii de masuri de natura a pregati piata nationala pentru extensia pietelor externe, luand in calcul faptul ca, din multe puncte de vedere, aceasta se confrunta cu probleme majore. Programele de dezvoltare a pietelor nationale, mai ales din zonele economice de interes, se implementeaza, evident, cu ajutorul, asistenta și atenta monitorizare a Comisiei Europene. Iar finantarea acestor programe - este de-acum de notorietate - se face cu ajutorul fondurilor europene nerambursabile, contractate de stat prin ministerul de resort ce a prezentat Comisiei Europene un proiect viabil, de interes pentru aspectele urmarite și monitorizate de Uniunea Europeana.

Implementarea programelor de finantare in Romania, ca orice alta problema, se confrunta insa cu o serie de probleme de natura a frana procesul de absorbtie al sumelor alocate de Comisia Europeana, iar obstacolele pe care trebuie sa le depașeasca un aplicant care solicita finantare europeana nu se rezuma doar la birocratie, lipsa de pregatire și experienta multora dintre cei care lucreaza in cadrul institutiilor desemnate ca autoritati de management, ineficienta sau lipsa de performanta a sistemelor informatice, dar și unele inadvertente sesizate chiar in ghidurile solicitantilor de fonduri structurale, incoerente legislative sau, poate cea mai importanta, constatarea faptului ca obtinerea unor fonduri nerambursabile ... costa prea mult!

Am ajuns la capitolul care, probabil, influenteaza in mod decisiv numarul de proiecte depuse spre aprobare, numarul de proiecte efectiv aprobate, precum și evolutia numarului de solicitanti de fonduri nerambursabile. Caci, facand doar un calcul nedetaliat al sumelor pe care solicitantul ar trebui sa le suporte in vederea obtinerii unor sume de bani cu titlu de finantare nerambursabila, constatam ca, departe de a fi o metoda prin care sa fie impulsionata dezvoltarea afacerilor care nu dispun de sufieciente fonduri proprii, obtinerea de fonduri structurale devine o metoda de intrare in incapacitate de plati, pe de-o parte datorita multitudinii de probleme care se ivesc in procesul de aprobare și derulare a finantarii (din care am enumerat doar o foarte mica parte), pe de alta datorita sumei mari de bani de care ar trebui sa dispuna solicitantul de fonduri.

Astfel, pornind de la procentajul general de finantare din fonduri nerambursabile, ajungem la concluzia ca solicitantul trebuie sa prezinte disponibilitati financiare importante, finantarea putand ajunge la maximum 70% din valoarea proiectului. In afara faptului ca, in practica, decontarile cheltuielilor eligibile nu respecta termenele legale, intarzierile dintre momentul la care, in urma controalelor efectuate, se aproba efectiv decontarea cheltuielii, și momentul la care suma aprobata a fi decontata intra in cont, ducand la situatii dificile din punct de vedere financiar pentru aplicant. Proiectele presupun, printre altele, și anumite grafice de activitati, care au fost aprobate ca atare, care sunt verificate și care trebuie respectate. Intarzierile decontarilor efective nu trebuie sa influenteze in niciun fel graficul de derulare a proiectului, astfel ca, in realitate, solicitantul trebuie sa suporte costurile necesare derularii proiectului respectiv integral. Cel putin pana la un moment dat.

Problema spinoasa - decontarile de TVA
HG 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate in cadrul operatiunilor finantate prin programele operationale, așa cum a fost modificata de HG 491/2008, stabilește la art. 12 ca: “Urmatoarele categorii de cheltuieli nu sunt eligibile: a) taxa pe valoarea adaugata; (...)”. Consecinta fireasca a acestei prevederi duce la un rezultat evident: solicitantul de fonduri structurale trebuie sa dispuna de finantare nu numai pentru procentul cofinantat din propriul buget, ci și pentru acoperirea TVA-ului aferent intregii valori a proiectului.
Modalitatile de calcul ale prefinantarii și decontarilor sumelor aferente cheltuielilor eligibile aprobate spre decontare sunt complexe, dar trecand peste latura financiar-contabila a finantarilor europene, juridic, ne aflam inca intr-o nebuloasa legislativa nedescalcita. Mai ales ca, odata cu intrarea in vigoare a OUG 64/2009 privind gestionarea financiara a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergenta, se introduc reglementari de natura a contrazice aplicabilitatea generala a prevederilor HG 759/2007, in sensul ca art. 8 din ordonanta mentionata arata ca “In bugetele ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management pentru programele operationale care utilizeaza mecanismul platii indirecte, cu exceptia Autoritatii de management pentru Programul operational „Asistenta tehnica“, se cuprind: a) sumele reprezentand cofinantarea publica asigurata de la bugetul de stat pentru proiectele finantate din instrumente structurale ale caror beneficiari sunt altii decat cei prevazuti la art. 5 alin. (1)–(3); b) sumele pentru finantarea contravalorii taxei pe valoarea adaugata platite, aferenta cheltuielilor eligibile efectuate in cadrul proiectelor finantate din instrumente structurale prin programele operationale care utilizeaza mecanismul platii indirecte, pentru categoriile de beneficiari prevazute la art. 15 alin. (1); (...)”

Intrarea in vigoare a acestei ordonante, fara ca in termenul de 10 zile de la intrarea in vigoare sa apara și normele metodologice de aplicare ale acesteia, a complicat aplicabilitatea metodelor de calcul și calificarea sumelor reprezentand TVA aferent cheltuielilor eligibile, care, deși prevazut a putea fi decontat in conditiile OUG 64/2009, practic, nu exista nicio schimbare. De altfel, interpretarea juridica a prevederilor a acestei ultime ordonante ar trebui raportata la prevederile in vigoare și legal aplicabile ale Hotararii de Guvern 759/2007, in practica, autoritatile de management neștiind a da un raspuns niciuneia dintre intrebarile referitoare la TVA, facandu-se doar o trimitere la lipsa unor norme de aplicare, care fac in aceste conditii orice prevederi legale ineficace.

Fondurile UE, doar pentru cei cu bani?
Scopul fondurilor europene este cu certitudine unul nobil, chiar daca initierea lor a avut la baza mecanisme de piata bine conturate și a fost propulsat de parghii economice mercantile, și nicidecum pur altruiste. Solicitarile de accesare de fonduri structurale și numarul de proiecte depuse spre aprobare in acest scop au scazut. Åži asta, nu numai din cauza procedurii foarte greoaie, ci și din cauza faptului ca acces la fonduri nerambursabile nu pot avea decat aplicanti ce pot suporta costurile proiectelor pe care vor sa le dezvolte pana la momentul la care vor obtine returnarea sumelor aprobate ca și cheltuiala eligibila. Ma intreb, in conditiile in care proiectele propuse sunt eficiente și profitabile, iar solicitantul și initiatorul proiectului are finantarea necesara sustinerii – fara un termen prea bine conturat - a cheltuielilor aferente dezvoltarii proiectului in cauza, oare, fondurile structurale nerambursabile iși gasesc cu adevarat utilitatea? Nu devin doar o alta cale prin care cei care dispun de bani reușesc sa mai faca o afacere cu recuperarea, la un moment dat, a unei parti din investitie? Oare, nu ar trebui regandite procedurile și modalitatile de acordare a fondurilor, in așa fel incat sa se poata realiza o reala dezvoltare a acelor proiecte pe care initiatorii lor, in lipsa acestei finantari, nu ar avea de unde sa o sustina? Accesarea fondurilor nerambursabile nu devine, in conditiile actuale, proiectul accesoriu proiectului principal pe care acestea ar trebui sa-l subventioneze? (Avocat Mihaela Badescu)


AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
Sursa: Finante si Afaceri, Nr. 51