Ce pasi trebuie urmati de asigurat pentru a evita un litigiu cu societatea de asigurari? Raspunde cititorilor Wall-Street.ro Mihaela Badescu, avocat coordonator in cadrul SCA Cladoveanu, Badescu & Asociatii.


Wall-Street.ro: Care sunt cele mai frecvente cauze ale litigiilor in asigurari?
Mihaela Badescu: Nerespectarea contractului de asigurare, din punctul de vedere al asiguratului sau al beneficiarului asigurarii, de catre asigurator. Prin natura contractului de asigurare, in acest punct avem o balanta usor inclinata in favoarea asiguratorului: daca asiguratul nu-si respecta obligatiile, adica nu plateste prima de asigurare, contractul pur si simplu inceteaza, iar reglementarile contractuale cu privire la acest aspect nu pot fi interpretate, cum de altfel este si normal. Litigiile apar la momentul la care asiguratorul trebuie sa plateasca atunci cand are loc evenimentul asigurat. Acesta e pricipalul motiv al litigiilor. Mai exista si alte cauze, de exemplu actiunile in regres indreptate de asigurator impotriva persoanei vinovate de producerea accidentelor auto in anumite cazuri (in cazul cand accidentul a fost produs cu intentie, de ex.).

Wall-Street.ro: In Instanta ce alte dovezi sunt necesare pentru a proba obligatia asiguratorului de a executa contractul incheiat?
Mihaela Badescu: Litigiile in asigurari au natura comerciala, astfel ca probatoriile care se pot administra de catre reclamant, asiguratul din contract, urmeaza regulile generale, putand fi administrate toate probele considerate concludente si utile. In asigurari insa, o mare pondere in cadrul probatoriului o detin expertizele, fie ca vorbim de expertize tehnice, de evaluare sau medico-legale, in functie de tipul de aigurare ce face obiectul litigiului. Spre exemplu, am avut la un moment dat un litigiu ce avea ca obiect o asigurare de bunuri. In imobil avusese loc un furt prin efractie, iar imobilul aproape golit. Asiguratorul a refuzat sa plateasca invocand in prima faza ca nu s-a dovedit de catre asigurat intrarea prin efractie. A trebuit administrata o expertiza tehnica asupra imobilului, in scopul stabilirii efractiei, apreciindu-se ca documentele emise de politie la momentul la care s-au efectuat cercetarile nu sunt concludente. Dupa ce s-a stabilit ca aceasta conditie este indeplinita, s-a contestat suma asigurata, afirmandu-se ca bunurile furate nu au o existenta certa, iar valoarea acestora este sub cuantumul sumei asigurate, avand in vedere ca in cadrul contractului de asigurare nu se facuse o lista a bunurilor asigurate si a valorii acestora. In aceasta a doua faza a trebuit sa reconstituim din acte, certificate de garantie, documente fiscale si chiar din fotografii existenta acestor bunuri, dupa care s-a administrat o alta expertiza, prin care s-a facut o evaluare ipotetica a bunurilor. Imi amintesc ca am vrut sa administram chiar o proba testimoniala pentru situatia in care nu reuseam sa identificam cel putin bunurile cele mai valoroase, dar nu a mai fost necesar. In concluzie, probatoriile pot fi foarte variate in cadrul aceluiasi proces, dar asa cum spuneam, expertizele sunt foarte importante.

Wall-Street.ro: In ultima sesiune Live-Text a Wall-Street.ro o parte dintre cititori s-au plans ca este dificil sa obtii in general despagubirea de la asigurator, care refuza de multe ori nejustificat plata. Ce trebuie sa faca clientii asiguratorilor in astfel de cazuri?
Mihaela Badescu: In primul rand, consumatorul ar trebui ca la momentul la care incheie asigurari, mai ales cand e vorba de asigurarile facultative, sa faca o selectie a societatilor de asigurare in cunostinta de cauza. Am observat din practica faptul ca principalul criteriu de selectie este pretul, ceea ce nu e tocmai un criteriu obiectiv. Chiar si in cazul RCA-ului, acolo unde asiguratul de obicei e foarte putin interesat de societatea de asigurare, avand in vedere ca daca societatea lucreaza cu intarzieri sau plateste trunchiat apreciaza ca nu este afectat, cred ca ar trebui o selectie mai buna. Uneori asiguratii pot observa, insa dupa ce au loc accidente, clauze contractuale care ii afecteaza prin faptul ca in baza lor victima accidentului nu poate deconta integral paguba de exemplu. Pe de alta parte piata trebuie educata, avand in vedere ca la orice moment putem fi chiar noi victima unui accident si avem nevoie de reparatii ce vor fi decontate de asiguratorul altui conducator auto. Un alt aspect important este acela de a citi cu mare atentie contractele de asigurare. Sa incheie acele contracte care raspund nevoilor, care acopera cazurile si evenimentele care se vor acoperite. Intr-un numar coplesitor de cazuri, asiguratii nu stiu ce au semnat, nu stiu ce inseamna clauzele contractuale agreeate, nu stiu care sunt excluderile sau ce cazuri si in ce conditii se platesc sumele asigurate! Am auzit de nenumarate ori expresia „ eu am crezut ca...” in conditiile in care in contract scria negru pe alb altceva. De asemenea, daca au nelamuriri, sa ceara informatiile in scris, inainte de incheierea contractului de asigurare! Consumatorul roman nu are traditie in incheierea de asigurari, insa avem o problema si cu agentii de asigurari. De multe ori clientii imi spun ca agentul de asigurare le-a explicat verbal altceva. E dreptul oricui sa primeasca raspuns in scris la o adresa! Eu personal am avut experiente cu agenti de vanzari in asigurari, care intrebati de amanunte nu au stiut sa raspunda. Probabil ca societatile de asigurari ar trebui sa aiba mai mare grija si la acest aspect.

In ultima faza, asiguratii, atunci cand se simt nedreptatiti, au posibilitatea de a consulta un avocat. Acesta le poate da un raspuns in functie de clauzele contratuale concrete si poate evalua sansele de castig in cazul in care se ajunge in instanta.

Wall-Street.ro: Cu cate spete privind asigurarile v-ati confruntat in 2011?
M.B.: Noi avem un portofoliu destul de selectiv in domeniul asigurarilor, cu o pondere moderata a acestor litigii. Evident, cele mai multe situatii litigioase apar in domeniul asigurarilor de bunuri sau in legatura cu asigurarea de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente auto, mai putine in ceea ce priveste asigurarile de viata.

Wall-Street.ro: O alta situatie este atunci cand asiguratorul interzie nejustificat plata despagubirilor, desi are o obligatie contractuala. Ce facem in acest caz?
M.B.: Putem vorbi de intarziere in conditiile in care obligatia de plata este recunoscuta de asigurator, in caz contrar corbim de refuz de plata. Intarzierea nejustificata a platii despagubirilor, are o abordare „pasnica”. Se face o notificare catre asigurator, dupa care, in caz de continuare a intarzierii la plata se poate obtine prin instanta o ordonanta de plata, intr-un timp relativ scurt. E de preferat ca toata operatiunea sa fie condusa de un avocat, deoarece, in functie de clauzele concrete ale contractului, situatia va fi abordata diferit.

Wall-Street.ro: In vreme ce europenii cheltuie anual 1.000 euro pentru asigurarile de viata, un roman aloca doar 20 euro pentru aceste produse. Cum poate fi explicata diferenta?
Mihaela Badescu: Diferenta aceasta are multiple explicatii. Pe de-o parte vorbim de raportul venit/cost, care e diferit fata de ceea ce se intampla in Europa. Daca apreciem ca venitul mediu net in Romania este de aproximativ 350-400 euro pe luna, adica 4.200-4.800 pe an, in timp ce in tarile dezvoltate din europa venitul mediu net ajunge la aproximativ 1.000-1.300 euro, adica 12.000-15.600 euro pe an, e usor sa ne dam seama de ce un roman nu va ajunge sa cheltuie prea mult pe asigurari. Pe de alta parte, costul asigurarilor de viata in Romania este mai mare, avand in vedere faptul ca acesta este influentat direct de factorii de risc, mortalitatea si morbiditatea, factori cu un coeficient mare in tara noastra, avand un rol important. Lipsa de educatie a pietei are insa si ea o influenta, romanii nu percep asigurarea ca avand un rol important, chiar daca in realitate, incheierea unui numar mare de asigurari ar duce la scaderea pretului unitar al acestora, prin disiparea riscurilor.

Wall-Street.ro: Asiguratorii solicita o deductibilitate similara cu pensiile facultative sau chiar mai mare. Cum pot deveni asigurarile de viata si sanatate mai atractive, in opinia Dvs.?
Mihaela Badescu: Fara a fi totusi un specialist in asigurari, prima problema in cazul asigurarilor de viata cred ca o reprezinta riscurile asigurate, sau mai bine spus multitudinea de riscuri neasigurate. Gradul de toleranta la risc al asiguratorilor este extrem de scazut. Dar mai sunt si alte probleme: pretul foarte mare, educatia consumatorilor foarte scazuta, pregatirea agentilor de asigurari in general scazuta, produsele societatilor de asigurare prea inflexibile. Daca s-ar ameliora toate aceste cauze, cred ca asigurarile de viata chiar ar putea deveni mai atractive. Acum, sunt neconvingatoare pentru clienti. La asigurarile de sanatate, daca vorbim de ele ca element central al asigurarii, mai avem o problema, specifica, inafara costului foarte mare al asigurarii: lipsa medicilor in Romania. Pentru aceleasi costuri, se pot face asigurari de sanatate in afara tarii, iar cei care considera necesara o asigurare de viata si are disponibilitatea financiara a investi in asa ceva, vor alege o asigurare europeana, decat una in tara. Prin urmare situatia cred ca e mai complicata si nu depinde de asiguratori, ci de sistemul de sanatate in Romania. Asigurarile sunt un fel de cenusareasa in lista de cheltuieli a romanului

Wall-Street.ro: Ati explicat la o conferinta pe asigurari despre necesitatea unei legislatii mai consistente in piata de profil. Va propun sa mai explicam o data, care sunt aceste masuri legislative, in functie de aspectele constatate in practica juridica.
Mihaela Badescu: Da, la acea conferinta reprezentantii asiguratorilor mi-au criticat afirmatia cu mare convingere. Din nou spun, ca e doar opinia mea. Nu pot prezenta insa un proiect de lege, desi mi-ar placea sa lucrez la asa ceva. Dincolo insa de opinia personala, atata vreme cat asigurarile sunt un fel de cenusareasa in lista de cheltuieli a romanului, cred ca cercetarea tuturor aspectelor care ar putea duce la extinderea lor, nu trebuie exclusa. Asiguratorii s-au oprit doar asupra unor metode de marketing, au cautat care ar fi metodele de vanzare potrivite a eficientiza procesul in sine. Am auzit foarte putine povesti legate de produse in sine. De exemplu, mi-a placut prezentarea facuta de una din societatile prezente la conferinta, referitoare la asigurarea de viata colectiva, produs destinat companiilor si angajatilor acestora. E un produs care poate sa aiba rezultate bune, datorita proprietatilor sale intrinseci. Legislatia romana este intr-adevar aliniata la legislatia europeana. Directivele europene trebuie insa transpuse prin adaptare in legislatia interna, nu neaparat copiate. Cred ca principala problema este nereglementarea excluderilor ce apar la gramada si fara nicio deosebire sau individualizare in contractele pretiparite utilizate actualmente de catre asiguratori. Excluderile reprezinta in cea mai mare masura problema si cauza neincrederii asiguratilor la acest moment, in conditiile in care problema s-ar putea rezolva. Chiar fara a exista vreo norma legala care sa intervina! Contractul de asigurare este presupus a fi un contract aleatoriu, insa consistenta acestui caracter a fost redusa prin actualele clauze ale contractelor creeate de asiguratori, care vor sa reduca din riscul asigurat fara nicio deosebire, dovedind, asa cum am mai spus, un foarte mic grad de toleranta la risc, prin incercarea de eliminare a tuturor elementelor care definesc riscul. Reiterez exemplul abordat si in cadrul conferintei pe asigurari, si anume sinuciderea intervenita in maxim 2 ani de la data intrarii in vigoare a contractului, ca si clauza de exonerare de plata a despagubirii, asa cum e ea reglementata de Legea 136/1995. De ce asa? Deoarece se incearca eliminarea unor cauze de fraudare prin masuri extreme! Daca asiguratul incheie asigurarea planuind ca a doua zi sa se sinucida in vederea protejarii familiei, e o frauda, caci sinuciderea are ca scop, in aceasta situatie specifica, obtinerea unor venituri de catre beneficiar intr-o situatie ce nu corespunde notiunilor definitorii ale contractului de asigurare. Se elimina caracterul aleatoriu. In aceste conditii, cauza de exonerare a fost nuantata de lege. Dupa doi ani de la incheierea asigurarii motivele de sinucidere nu mai pot fi aceleasi, deci elementul intentiei de fraudare dispare. Domeniul asigurarilor este un domeniu supus posbilitatilor de frauda. Asta nu inseamna ca trebuie sa eliminam orice cauza ce ar putea sta la baza evenimentului asigurat! Aici, de exemplu, daca asiguratorii nu inteleg ca ar putea lucra in sensul cooptarii de asigurati, as interveni legislativ, si as conditiona, as reglementa anumite interdictii, as deschide optiuni! Nu as elimina de plano din contractul de asigurare despagubirea pentru cazul de deces datorat unui infarct miocardic, de exemplu. As evalua situatia, as solicita analize ca sa-mi indice riscul nominal, as face istoric de familie ... Daca asiguratul prezinta risc mare, atunci prima de asigurare va fi pe masura riscului asumat.
Daca riscul e mic, atunci ar trebui sa intre in cadrul motivelor de deces admise la plata. Poate fi facut un calcul, stabilite chiar limite temporale. Iar legislativ, ar trebui intr-un fel specificate. Chiar daca nu pot impune prin reglementari imperative anumite clauze contractuale, cred ca ar trebui gandite norme dispozitive care sa deseneze un cadru legislativ care sa duca la o dezvoltare a domeniului asigurarilor. Contractul de asigurare este un contract aleatoriu, legislatia ar trebui sa-l reglementeze in asa fel incat acest caracter sa fie evident.

Cine este Mihaela Badescu?
Mihaela Badescu este partener fondator si avocat coordonator in cadrul SCA Cladoveanu, Badescu & Asociatii. Cu o experienta de 15 ani in avocatura, Mihaela Badescu desfasoara atat activitati de consultanta, cat si de asistenta si reprezentare in instanta, atat pentru persoane fizice, dar mai ales pentru mari societati comerciale din domeniul constructiilor/real estate, companii specilizate pe servicii de consultanta/auditare in retail, si nu numai.

Principalele domenii de expertiza sunt focalizate pe dreptul comercial-corporatist, cu tot ceea ce cuprinde in extensie acest domeniu, incepand cu activitati de asistare, supraveghere si consiliere in cadrul activitatii uzuale a societatilor comerciale, pana la asistenta si reprezentarea in cadrul oricaror proceduri derulate in fata instantelor de judecata, institutiilor publice sau a partenerilor de afaceri, in cadrul unor raporturi juridice aflate in faza de negociere, in derulare sau litigioase. Este colaborator permanent al unor publicatii de finante si business, participand la diferite conferinte si seminarii pe diferite teme de interes, fiind invitata sa prezinte aspectele juridice specifice subiectelor in discutie.

AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Wall Street