În data de 14 decembrie 2011 a intrat în vigoare ORDONANÅ¢A DE URGENÅ¢Ă 109/2011- privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial 883/2011, care reglementează - așa cum însăși ordonanța ne explică – regulile care guvernează sistemul de administrare și control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară și organele întreprinderii publice, între consiliul de administrație/de supraveghere, directori/directorat, acționari și alte persoane interesate.

Av. Mihaela Bădescu

Întreprinderile publice la care face referire ordonanța și cărora li se aplică aceste reguli sunt:
- Regiile autonome înființate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială
- Companiile și societățile naționale, societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul;
- Societățile comerciale la care una sau mai multe dintre întreprinderile publice deja enumerate dețin o participație majoritară sau o participație ce le asigură controlul;

Ordonanța își propune să elaboreze un sistem de guvernanță transparent, care să permită elimnarea “disfuncționalităților” constatate în cadrul întreprinderilor publice, interesul public aplecându-se, bineînțeles, mai ales asupra regiilor autonome și a acelor societăți comerciale implicate în furnizarea unor servicii cu largă aplicabilitate.

Nu-mi propun a relua în prezentul articol toate prevederile ordonanței, aceasta creează un sistem de control formal și o încrengătură de interraportări, care, în opinia mea nu vor avea rezultatul scontat, ci doar obligații la fel de formale în sarcina acelora care ocupând funcțiile de conducere din cadrul întreprinderilor în cauză, vor trebui să-și ocupe timpul mai mult pregătind hârtii, decât să gândească strategii de dezvoltare și eficientizare a activității întreprinderii. Nu este mai puțin adevărat că în cazul corporațiilor private, mai ales în cazul acelora extinse internațional, există o organizare piramidală, care conduce la anumite obligații de raportare minuțioasă, în vederea exercitării unui control strict al activității. Însă interesul în acest sens are alte justificări, de natură internă și legat intrinsec de interesul direct în eficientizarea activității și mărirea profitabilității corporațiilor, în care acționarii finali, indiferent de structura primară a corporației, sunt persoane private, interesate de propriile câștiguri. Întreprinderile publice nu se află într-o asemenea situație, astfel că orice sistem de raportare, oricât de strict, precum și orice instrument de control, atâta vreme cât nu are motivația corectă, nu va putea să înlocuiască interesul direct, inexistent în situația dată. Există într-adevăr, multe societăți comerciale în care, pe lângă participația majoritară a statului sau a unei unități administrativ teritoriale, există și un număr mai mic sau mai mare de acționari persoane fizice, aceștia fiind practic cei care pot justifica acel interes personal ce ar avea natura și ar fi calificat să exercite o activitate de control eficienta, de natură a duce la creșterea profitabilității... Din păcate, instrumentele de control și de așa zisa protecție a intereselor acționarilor minoritari au existat și până acum și nimic din ceea ce prevedea Legea 31/1990 a societăților comerciale nu a fost schimbat sau îmbunătățit. Din experiența personală pot să afirm că instrumentele oferite de prevederile Legii 31/1990 sunt eficiente doar în măsura în care se identifică motive formale de atac a hotărârilor adunării generale a acționarilor, existența unor motive ținând de fondul problematicii incorecte neputând fi atacată pur și simplu.

Cum se alege conducerea

Ceea ce aduce cu titlu de noutate aceasta ordonanță, este componența și modalitatea de identificare și alegere a persoanelor care fac parte din conducerea întreprinderii publice. Faptul că în cazul societăților comerciale este posibilă o administrare în sistem unitar sau dualist, nu e o noutate, aceste sisteme fiind deja reglementate de Legea 31/1990 încă din anul 2007, ci doar numirea acestor persoane a căpătat o procedură derogatorie de la dreptul comun în această materie.

Regulile de guvernanță sunt diferite în funcție de cum e vorba de o regie autonomă sau o societate comercială. În ceea ce privește regia autonomă, conform articolului 5 alineat 2 din Ordonanța, aceasta e administrată de un consiliu de administrație format din 5-7 membri, format dintr-un reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, un reprezentant al autorității tutelare și 3-5 persoane cu experiență în administrarea/managementul unor regii autonome sau societăți comerciale profitabile din domeniul de activitate al regiei autonome, care trebuie să îndeplinească anum ițe condiții.

Selecția acestora se face de către comisii specializate în resurse umane și recrutare, asistate de către un expert independent, iar numirea lor se face pe bază de act administrativ, dublat de un contract e mandat încheiat între administratori și autoritatea tutelară.

În cazul în care se decide delegarea conducerii unor directori, consiliul de administrație îi alege, selecția fiind de asemenea făcută cu asistenta unor specialiști în recrutarea resurselor umane. Åži aceștia vor încheia un contract de manadat, cu regia autonomă.

Åži administratorii și directorii pot fi revocați oricând. În cazul directorilor, revocarea poate interveni de drept în cazul în care planul de management pe care aceștia au obligația să-l prezinte în maxim de 90 de zile de la numire, nu e ste aprobat de Consiliul de adminstratie nici după o eventuală revizuire. Apreviez că aceasta prevedere duce la un mare grad de volatilitate activității întreprinderii, având în vedere că reglementarea este extrem de permisiva, iar în cazul directorilor chiar exagerată. Rezultatele prognozate la momentul semnării contractului de mandat nu pot avea calificativ de adevăr absolut, mai ales ca aceste rezultate urmează să fie evaluate de către directorul numit abia după semnarea mandatului! Este de notorietate faptul că ativitatea la acest moment nu este caracterizată prin atribute superlative, ceea ce mă duce cu gândul la formularea unor condiții de performanță menite forța capacitățile directorului numit, iar elaborarea reglementarii în sine având doar rolul de a acoperi obligațiile legislative asumate către FMI ...



AUTOR: Avocat Mihaela Badescu
SURSA: Finante si Afaceri, februarie 2012